Poporul român, dezamăgit complet de clasa politică democratică, a început să caute în trecut conducători de valoare și memoria socială l-a reținut numai pe Nicolae Ceaușescu. Se zice că a făcut de toate în țară și a asigurat fericirea maselor, cele ce aveau locuri de muncă și apartamente. Ideile simple, așa cum vor popoarele, sunt repetate chiar și de cei ce n-au trăit epoca zisă de aur.
Adevărul cumplit era că uzinele epocii erau slab dotate cu utilaje și, mai grav, personalul era slab instruit. Nici măcar disciplina mult lăudată nu exista în economia patriei socialiste și un document din 1974 publicat de echipa istoricului Mihnea Berindei vine să lămurească aspectele economiei comuniste în varianta definită drept românească.
Camioanele, realizate la Brașov după model sovietic, erau considerate un simbol al regimului împreună cu tractoarele asamblate într-o fabrică a aceluiași oraș. Autoritățile centrale erau deosebit de nemulțumite de ceea ce se asambla în capacitățile de producție de sub Tâmpa. Au fost expediate partenerului ungar, din cadrul aceluiași lagăr ideologic, mașini ce aveau mari probleme cu cutiile de viteză. Nu era ceva prea plăcut pentru imaginea regimului, dar se mai adăuga un alt aspect dezastruos: n-au fost expediate 41 de exemplare din cota pe anul 1973. Era data de 20 octombrie 1974 și uzina românească nu-și îndeplinise obligațiile pe anul precedent.
Nu era o problemă în interiorul lagărului socialist un volum de 41 de camioane. Același document oficial conținea informația ce demonstra existența unui mod catastrofal de gestionare a mersului economiei planificate: Ungaria n-a primit până la 20 octombrie 1974 nici măcar un camion din cele 1.500 contractate pentru 1974.
Se înțelege acum de ce fabricile s-au prăbușit după 1989 precum un castel din cărți de joc. Calitatea lăsa de dorit și contractele nu erau respectate, ceea ce ducea la pierderi în afaceri sau nerealizarea planurilor de producție și transport. Dacă în era socialismului se mai trăia în spirit tovărășesc, situația s-a schimbat după 1989 și mărfurile ce nu respectau standardele de calitate nu mai erau acceptate. Chiar clienții români s-au orientat spre camioanele străine, chiar cele la mâna a doua fiind considerate mai fiabile decât cele noi produse local.
Sursă imagine: Fototeca online a comunismului românesc, 7/1974