Regimul comunist din România a venit cu ideea dezvoltării industriei constructoare de mașini și societatea românească a trecut repede de la căruță la mijloacele rutiere de transport. Drumurile tradiționale, înguste și strâmbe, au fost păstrate și s-a început o muncă de asfaltare pentru a face eficiente autobuzele, autocamioanele și tractoarele. Aceste mijloace de transport erau amestecate cu bicicliști, motocicliști și căruțași ce nu aveau prea multe cunoștințe despre regulile de circulație și oricum uitau și bruma de informație atunci când consumau băuturi alcoolice. Era un haos cumplit în România socialistă din cauză că statul a făcut economii și autovehiculele circulau prin mijlocul localităților, regulile stabilite de lege fiind uitate prin mediul rural, acolo unde existau prea puțini milițieni. Pietonii erau obligați să traverseze după posibilități, nu existau treceri care să-i protejeze, trotuare și iluminat public. Era un haos perfect organizat.
Mai lipsea ceva din ecuație pentru a amplifica nenorocirile: automobilul. Chiar dacă România era izolată din punct de vedere ideologic, nu putea să fie ocolită de un fenomen planetar și au început să se răspândească mașinile rapide din înzestrarea autorităților și a celor din nomenclatură. Au tot fost importate, dar a început și producția locală în județul Argeș. Noul mijloc de deplasare a devenit în ochii maselor bun de prestigiu și o jucărie ce dădea putere bărbaților. A devenit obsesie socială deținerea unei mașini personale și nu conta dacă aveai sau nu talent la condus. Valul ucigaș s-a pus în mișcare și a fost de neoprit.
Parcul rutier era de numai 589.782 de mașini de toate tipurile în anul 1969, dar au fost suficiente pentru a băga în mormânt 2.070 de persoane de toate vârstele, adică o comună întreagă. Normal că a fost un număr de 4.718 de răniți cu striviri de diferite grade. Nu s-a învățat ceva din dezastrul rutier și au fost înregistrați în 1970 alți 1.934 de morți și 4.406 de răniți.
Marea problemă a locuitorilor din spațiul românesc n-a fost vreodată natalitatea, ci modul în care sunt îngrijite persoanele existente. Nici oamenii nu sunt prea interesați de viața lor și merge și așa. A fost normal ca România să fie fruntașă la numărul de decese cauzate de mașini pe șosele și la nivelul anului 2020. Este uluitor să vezi cu câtă plăcere se aruncă adolescenții în jungla traficului rutier după numai 30 de ore de condus, o școală absolut sumară. Nebunia socială este greu de oprit, mai ales că acum a intrat în ecuație câștigul din afacerile legate de mașini. Au fost 1.646 de morți, cel mai mare număr din Europa raportat la populație. A fost un mare noroc cu pandemia de coronavirus și a scăzut numărul de victime.
Spre deosebire de trecutul comunist, mașinile de astăzi sunt mai bine construite și multe persoane scapă cu viață din sfărâmăturile metalice. Înființarea SMURD a dus la o diminuare a numărului de victime în condițiile dezvoltării explozive a parcului auto. Totuși, există prea multă disperare în a conduce mașini prea puternice in raport cu îndemânarea șoferilor. Nu contează! Trebuie să ai bolizi indiferent de costuri și să alergi în viteză către ceva.
Populația n-a învățat ceva din lungile serii de tragedii și istoria se repetă dureros.
Sursă imagine: Digi24