Conducerea de la București a hotărât că trebuie să se renunțe la aparatele MiG-21, cele ce erau uzate moral încă de la achiziția masivă după 1969, dar au fost lungi discuții legate de tipul avionului de vânătoare necesar și de prețul de achiziție, bugetul statului fiind destul de subțire. Au venit oferte din străinătate de la aliații din structura NATO și prima dată a fost considerată bună varianta cumpărării de F-16 din Portugalia. A urmat apoi achiziția de avioane la un preț și mai bun din Norvegia. Acestea erau scoase din uz drept învechite și uzate moral, dar numărul și costurile au primat. Politicienii și generalii români au fost mulțumiți că s-a făcut trecerea de la tehnica sovietică la renumitul F-16, dar apare o problemă: cel mai nou F-16 venit din statul nordic a fost asamblat în anul 1984. Se consideră prin presă că parcul auto național este învechit pentru că are multe mașini mai vechi de 16 ani, dar ce se mai poate spune de avioanele de vânătoare care au cel puțin 41 de ani în 2025. Dacă un automobil merge pe un drum asfaltat și nu este supus unui stres structural, alta este situația în cazul unui F-16 ce face manevre la limita imposibilului. Piloții au costume speciale pentru a rezista în situații în care sângele nu mai curge normal spre creier.
Politicienii români n-au iubit prea mult neamul din care provin și doar la nivel declarativ sunt patrioți. Orice afacere cu arme este o ocazie potrivită pentru a se obține un comision și nu contează soarta țării. Banii pot asigura un trai de vis pe meleaguri mai calde. Nici prietenii din marea alianță n-au avut vreun interes rațional să întărească flancul estic în fața Rusiei și au dat României ceea ce nu le mai trebuia și era costisitor de dezafectat. Conducerea de la București a dus o politică de lingușire pe lângă cei cu putere astfel încât să curgă comisioanele și să pară totul legal și patriotic.
Istoria a oferit nenumărate exemple de conducători români sau minoritari care au făcut totul împotriva statului pe care jurau că-l apără chiar cu prețul vieții. Colonelul Sturdza este un caz deosebit de mediatizat din timpul Primului Război Mondial, dar întreaga conducere comunistă a fost împotriva locuitorilor pe care-i conducea în stil lagăr de concentrare. Marea problemă a oamenilor ce locuiesc în spațiul carpatic constă în lipsa de caracter și trădarea este prezentată ca o virtute prin formulări ce zăpăcesc mintea maselor. Important este să treacă timpul și să curgă fondurile spre conturile personale.
Sursă imagine: Wikipedia
