Anul 1939 putea să fie unul oarecare, dar conducerea comunistă de la Moscova avea o problemă pe care Stalin o anunțase încă din anul 1924: cucerirea întregii planete. Acest obiectiv, denumit revoluția mondială, a fost lansat cu mare succes prin ocuparea a peste jumătate din Polonia în colaborare ch forțele naziste. Nu era timp de pierdut și liderul de la Kremlin a pus ochii pe Finlanda, stat nordic ce avea o suprafață mare și nu avea cine știe ce forțe militare. A fost înregistrat un bombardament finlandez în preajma unui sătuc sovietic și mediat mase de tancuri au trecut frontiera. Zic istoricii că Armata Roșie și Stalin nu erau pregătite de acțiune, dar nu exista stat care să poată concentra mase de oameni și armament greu în cele mai înghețate regiuni.
Lagărul comunist urma să fie extins rapid, dar apărătorii finlandezi au reușit acțiuni uimitoare împotriva adversarului ce dispunea de tehnică militară de ultimă generație. Tancurile erau vârful de lance al Armatei Roșii și generalii lui Stalin erau convinși că vor avea parte de victorii rapide și ușoare. Stăpânul era generos cu darurile când era mulțumit. Ofensiva a fost începută la 30 noiembrie 1939 și iluziile de slavă s-au transformat repede în coșmar pur. Au fost trimise diviziile Armatei a VII-a în Istmul Kareliei și acestea au fost sporite prin formarea Armatei a XIII-a. Erau prea multe trupe și problemele de conducere erau numeroase.
Tancurile sovietice erau moderne, dar terenul din Finlabda permitea realizarea de ambuscada și turul de la mică distanță. Bune erau și sticlele incendiare pentru neutralizarea mijloacelor mecanice ale invadatorilor comuniști. Armata a VII-a a pierdut până la 31 ianuarie 1940 62 de tancuri și era ceva deosebit de grav pentru atacatori. Istoricii contemporani ar scrie imediat că erau puține în raport cu ceea ce deținea Uniunea Sovietică. Cealaltă forță de asalt a înregistrat alte 56 de tancuri nimicite. Tot este prea puțin pentru cercetătorii de astăzi. Și Kremlinul credea la fel deoarece Rusia este mereu mare. Au fost aduse noi efective și atacurile au fost întețite. Apărătorii finlandezi au făcut prăpăd până la 25 februarie. Armatele inamice au pierdut 96 și, respectiv, 64 de tancuri de toate tipurile.
Moscova a reușit să găsească noi resurse de tehnică blindată și până la 13 martie 1940 au mai fost distruse 61 și, respectiv, 29 de tancuri. Totuși, Stalin a fost silit să accepte semnarea unui trata de pace cu micul stat nordic și înghețat. Cum a fost posibilă această încetare a ostilităților? Cum a fost posibilă această rușine pentru dictatorul de la Kremlin și Uniunea Sovietică?
Tancurile distruse din cadrul celor două armate pot părea să fie deosebit de puține în raport cu dotarea Armatei Roșii, dar problema era că erau numai cele distruse dincolo de orice posibilitate de reparare. Tancurile sunt construite în cel mai rezistent mod și pot incasa multe lovituri dure. Avariile generate în lupte pot fi reparate în atelierele aflate în spatele frontului, dar cele grave pot fi rezolvate în uzine specializate și cu dotare superioară. Chiar și liderul comunist a fost șocat să vadă ceea ce s-a pierdut pe un front secundar și era necesară luarea de măsuri pentru refacerea unităților și pentru repararea mașinilor avariate. A fost normal să fie încetat masacrul din infernul alb.
Luptătorii finlandezi au reușit să scoată din luptă tancuri de primă linie și au fost pierderi grele printre T-26, BT-uri și T-28. A fost necesară repararea mașinilor avariate și ecranarea lor cu un blindaj suplimentar pentru a se rezista la loviturile de tun de calibrul 37 mm. Stalin avea multe blindate, dar parcul a scăzut prea mult într-o campanie militară care era definită drept secundară. Problema era uriașă deoarece și alte armate au înregistrat pierderi prin distrugere, avarierea și capturare.
A fost o pierdere de resurse cum greu ar fi putut cineva să anticipeze pe 29 noiembrie 1939. Dezastrul finlandez a contribuit la deschiderea drumului diviziilor de tancuri germane în iunie 1941. Ar fi fost utile sutele de tancuri pierdute și masele de militari. Militarii finlandezi au reușit să distrugă sau să captureze și alte categorii de tehnică de luptă și nici n-a bănuit Hitler ce serviciu i-a făcut Stalin în 1939. Nici astăzi nu se înțelege ceea ce s-a întâmplat în Finlanda și ce rol au avut luptele din cadrul Războiului de Iarnă în evoluția conflictului mondial.
Sursă imagine: Picryl