jurnaliști înainte de războiul de iarnă
1

Finlanda și eșuarea planurilor lui Stalin de revoluție mondială

Ionel-Claudiu Dumitrescu | 30 Noiembrie 2023 | Nr. 390

Iosif Stalin a semănat foarte mult cu un călugăr medieval, chiar dacă se declară ateu și a făcut multe împotriva bisericii. A depus în 1924 un jurământ de credință că va face totul în numele revoluției mondiale, un fel de cruciadă în numele ideologiei comuniste pentru cucerirea întregii planete. Nu conta că populația respectivă păștea renii în pustiurile înghețate sau caprele în munții prăpăstioși. Trebuia să fie supusă unei purificării pe criterii ideologice.

Poporul finlandez își ducea traiul liniștit, dar știa că nu este de glumit cu lumea sovietică. Fugarii din lagărul lui Stalin au descris pe larg ceea ce se întâmpla din ordinul Kremlinului. Pregătirile de război au fost făcute până la 30 noiembrie 1939 și atunci au fost deschise ostilitățile din ceea ce trebuia să fie un război-fulger. Socoteala din târgul Moscovei nu s-a potrivit cu ceea de pe câmpul de luptă și Armata Roșie, definită azi ca invincibilă, a trebuit să încheie încetării ale focului pentru a pune capăt hemoragiei masive de oameni și materiale pe un front unde nu se putea câștiga prea mult. Încă nu se știe exact câte victime a făcut aventura lui Stalin, Kremlinul ținând la secret actele interesante.

Arhivele finlandeze au conținut date interesante despre ceea ce s-a capturat în stare utilizabilă și informațiile cercetătorului Juha Hujanen sunt șocante. Au fost strânse 2.000 de camioane, ceea ce a permis deplasarea rapidă de oameni și materiale spre sectoarele de front amenințate. Cei 1.233 km de cablu telefonic au permis legături utile între unități. Foarte interesante erau minele antitanc pentru oprirea și îngrozirea echipajelor de pe blindatele cu stele roșii. Au fost strânse 26.796 de dispozitive explozive, dar nu este exclus ca multe să fi fost utilizate rapid și n-au mai fost raportate autorităților. Distanțele erau mari și nu întotdeauna era timp de documente. Oare câte tancuri sovietice or fi intrat în mine comuniste? Istoria n-a stat să le numere, dar tancurile comuniste n-au străpuns liniile finlandeze și astfel nu s-a produs victoria decisivă dorită de Stalin.

Prepararea de hrană caldă a fost mereu o problemă, dar trupele finlandeze au făcut rost de 3.000 de bucătării de campanie. Dotarea era completată și cu 504 corturi, deosebit de utile în regiunile reci. Protecția trupelor putea să fie completată de cele 34.700 de căști, dar important era pe front ca trupa să dispară repede sub pământ și să fie cât mai bine camuflată. Partea sovietică a fost „generoasă” și a oferit 41.855 de lopeți bune la săpat tranșee și adăposturi individuale. Puteau să fie utile chiar și în luptele corp la corp.

Aceste capturi ce par lipsite de valoare militară au permis o funcționare aproape perfectă a armatei finlandeze spre disperarea lui Stalin și a planificatorilor ce mereu obligați să trimită spre nord produse utile în alte sectoare de front. Amploarea contribuției finlandeze la rezistența Europei în fața comunismului nici măcar nu este bănuită astăzi. Noi documente vor face lumină în războiul dus poate în cele mai aspre condiții. Popoarele sovietice au avut din belșug morți, mutilați și răniți, dar mulți au rămas cu sechele de la ger și de la boli precum reumatismul. Totul s-a făcut pentru fantezia transformării lumii într-un unic lagăr comunist. Cântecul denumit Internaționala preciza foarte clar viitorul omenirii: rob cu rob să ne unim. Nu era vorba de vreo fericire, dar se găseau mulți adepți care să creadă poveștile propagandiștilor.

Sursă imagine:Wikimedia Commons