Școala contemporană pune mare accent pe studiul disciplinelor definite drept importante și se învață multă matematică. Se adaugă studiile de informatică din belșug. Cum globalizarea este în plin avânt, cunoașterea unor limbi străine este un mare avantaj în viață. Partea proastă este că se tine cont prea puțin de lecțiile Istoriei, mulți fiind cei ce văd doar simple povești în textele tipărite sau în paginile virtuale.
Iosif Stalin s-a gândit în anul 1939 că a sosit timpul să trimită trupe pentru ocuparea Finlandei. Chiar dacă statul nordic n-a comis vreo provocare, Kremlinul a dat ordinul de atac și era clar că raportul de forțe era net favorabil părții sovietice. A fost o surpriză completă când unități întregi au fost nimicite prin pădurile înghețate. Stalin a trebuit să dea ordin de oprire a masacrului în vederea antrenării trupelor la noi standarde și să primească arme noi. Au fost aduse noi efective și luptele au fost reluate în iunie 1941. Încleștările au fost deosebit de dure și Moscova a fost obligată să încheie ostilitățile în septembrie 1944 pentru a dirija forțele pe noi direcții. Oare cum a fost posibil ca Stalin să renunțe la prada râvnită?
Ilmari Juutilainen putea să fie un oarecare militar, dar soarta a vrut altfel. A ajuns pilot de vânătoare și i-au fost recunoscute 94 de victorii din cele 126 revendicate. Erau reguli stricte în ceea ce privește acordarea de onoruri și statul finlandez nu era dornic să încurajeze minciuna și lauda de sine. Doborârea a aproape o sută de aparate de zbor de primă linie a fost ceva greu de suportat chiar și pentru industria sovietică. A fost urmat în clasament de pilotul Hans Wind, cel care a dat jos 75 de inamici cu stele roșii. A fost urmat de Eino Luukkanen cu 56 de victorii. Sunt numai trei exemple din ceea ce se întâmpla în aerul rece din nord.
Forțele aeriene sovietice au avut rândurile rărite în mod cumplit în Războiul de iarnă, dar Stalin n-a învățat ceva și a vrut să repete istoria cu orice preț în 1941. Distrugerea aviației în lupte aeriene sau în urma unor bombardamente asupra aerodromurilor a împiedicat formarea binomului tanc - avion și astfel linia frontului a rezistat ca o barieră în calea răspândirii ideologiei egalitariste.
Dictatorul comunist a demonstrat fără să vrea ce pot face oamenii dornici de libertate personală. Mai mult. Luptătorii finlandezi au devenit un model de eficiență, militari pentru care nu era nevoie de amenințări, bătăi sau execuții pentru a-și face datoria. Fiecare știa ce are de făcut și era conștient că de orice acțiune depinde propria viață și soarta familiei. Puțini erau nordicii dornici să trăiască în lagăre de concentrare și sub sclavia politrucilor ce urlau indicații aberante venite de la Kremlin.
Timpul a trecut și omenirea părea să evolueze si la nivel de conducători. A fost o iluzie. Un alt lider de la Moscova a dat ordin de atac pentru 24 februarie 2022 și calculele erau perfecte pe hârtie, chiar dacă țara atacată era mai mare, populată și dispunea de armament greu. Apărătorii au reușit să oprească acțiunea forțelor aeriene ruse și s-a ajuns la un conflict de durată, în care contează moralul militarilor și cantitățile de armament. Kremlinul a reușit să distrugă o altă generație de oameni tineri și instruiți. Procesul asasin continuă în fiecare zi tocmai când generațiile tinere sunt din ce în ce mai reduse din punct de vedere numeric. A fost sacrificat din nou viitorul pentru o iluzie. Nu este cunoscut exact numărul celor pieriți, dar contează în mod deosebit valoarea celor recrutați și care au ajuns rapid victima gloanțelor. Situația demografică a Rusiei tinde să devină critică în urma dispariției celor în putere, deficitul fiind unul mare încă înainte de tragerea primului foc de armă. Conducerea statului s-a ocupat mereu de fantezii politice și militare în dauna existentei popoarelor dominate. Nu se învață ceva util din trecut.
Sursă imagine:Picryl
