Orice război este un joc al forțelor militare la nivel tactic și strategic, dar foarte mult intervine în ecuație diplomația. Antanta și Puterile Centrale au dus o luptă înverșunată pentru atragerea României în conflict prin promisiuni privind oferirea de teritorii locuite de români în cealaltă tabără. A câștigat Franța, cea care era definită drept sora mai mare și un model de dezvoltare pentru România. Trupele române au trecut frontiera în Transilvania în noaptea de 27 spre 28 august 1916, exact cum prevedea tratatul semnat. Partea aliată a fost acuzată că nu și-a îndeplinit prevederea ce stabilea aprovizionarea diviziilor românești cu armament modern, forță umană existând din belșug. Lipsurile au dus la înfrângerile dureroase din toamna anului 1916.
Realitatea este mereu diferită de ceea ce scriu istoricii prin topurile stufoase și la 28 august 1916 existau în înzestrarea forțelor românești 717 mitraliere, arme automate ce puteau să interzică prin tirul precis orice acțiune pe timp de zi. Livrările franceze au ajuns la 37,3% din total, ceea ce nu se poate spune că a însemnat o lipsă de interes la Paris pentru înzestrarea diviziilor românești.
Matematica poate să fie utilizată în diferite feluri de către istorici și calculele ies pe gustul diferiților autori de articole, studii și cărți științifice, procentele fiind favorite în munca de dezinformare. Se poate scrie oricând că au fost puține guri de foc, dar acestea însemnau 59,6% din ceea ce a strâns conducerea militară de la București prin colaborarea cu Puterile Centrale. Este evident că Armata română se schimba la față și puterea de foc sporea în mod semnificativ în raport cu ceea ce putea să opună adversarii de pe linia Carpaților.
Mai este necesară o precizare în legătură cu mitralierele primite din partea Parisului, Franța fiind angajată în luptele crâncene de la Verdun și de pe Somme. Calibrul armelor era de 8 mm și gloanțele lansate cu viteză mare provocau răni cumplite celor atinși. Cartușul Lebel își începea cariera și pe meleagurile românești.
Teoretic, n-ar fi fost necesare prea multe arme automate deoarece campania urma să fie încheiată rapid prin capitularea Austro-Ungariei, noul om bolnav al Europei. Forțele de acoperire chiar confirmau speranțele generalilor aliați, dar sosirea diviziilor germane a agravat situația de pe lungul front.
Militarii români au primit armele automate care foloseau cartușe puternice și existau reguli de utilizare stricte. Un nou sistem de armă implică folosirea unor manuale de utilizare, dar acestea nu erau traduse. Dura o vreme până când mitraliorii se obișnuiau cu calitățile și defectele armei, perioada de tranziție ducând la multe defecțiuni și nici armurieri pricepuți nu se formaseră peste noapte.
Franța a ajutat România, dar conducerile ambelor state au avut parte de o mare surpriză neplăcută: sosirea diviziilor germane înainte de obișnuirea soldaților și a ofițerilor cu mirosul de praf de pușcă. Arme automate au fost, dar nu exista suficientă experiență. Războiul nu este lucru de șagă.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
