Ziua de 22 iunie 1941 putea să fie repede uitată, dar liderul nazist de la Berlin a hotărât să fie atacată Uniunea Sovietică din cauză că prea multe trupe erau identificate la frontiera comună. A început Operațiunea Barbarossa și s-a ajuns până la periferiile Moscovei în decembrie. Chiar părea că o să se prăbușească întreaga organizare stalinistă.
Armata germană părea un mecanism invincibil, dar nu însemna că rândurile nu-i erau afectate de pierderi. Au fost scoase din evidențe numai în prima zi de lupte 342 de mitraliere ce formau linia de rezistență a unităților de infanterie. Chiar dacă se protejau reciproc și erau ocrotite de pușcași, armele automate au fost țintă favorită pentru militarii regimului roșu. Au dispărut și 579 de puști și 368 de pistoale-mitralieră.
Tunul antitanc de calibrul 37 mm reprezenta sistemul de bază al apărării împotriva blindatelor cu stele roșii, dar era folosit și la asalt. Au fost nimicite 135 de exemplare doar în prima zi de confruntări. Mult mai scumpe și cu putere mare de distrugere erau tunurile de calibrele 105 și 150 mm. Au fost distruse 25 din prima variantă și 19 din a doua.
Datele detaliate de pe site-ul panzerword.com demonstrează că partea sovietică era prea înarmată în partea de vest și a luptat furibund la ordinele Moscovei. Spre surprinderea militarilor Wehrmachtului, trupele roșii au rezistat în cazematele de la frontieră până când acestea erau învăluite și apoi aruncate în aer de geniști. Chiar au inițiat contraatacuri care au provocat pierderi și întârzieri. Armata Roșie era altceva în raport cu forțele occidentale.
Operațiunea Barbarossa a continuat în conformitate cu directivele lui Hitler și bilanțul a tot crescut. A fost normal să nu se găsească suficient armament pentru aliați. Chiar militarii sovietici se mirau de ce amestec de tehnică de luptă și mașini se afla în tabăra germană, ceea ce complica aprovizionarea cu muniții și piese de schimb.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
