Ziua de 4 noiembrie 1862 a fost uitată de mult, dar ceea ce s-a întâmplat atunci a avut consecințe catastrofale pentru omenire. Richard Jordan Gatling și-a prezentat invenția care era un simbol al erei mecanice. A fost un succes și a început să fie căutată de către cei de la putere. Era exact pe gustul oamenilor, cei care au plecat de la stadiul de vânător însetat de sânge și care nu era mulțumit vreodată de pietre și bâte. Sulițele au fost interesante pentru lovituri la distanță, dar arcul a rezolvat problema loviturilor de precizie asupra țintelor mai rapide și mici. Proiectilele cu vârfuri metalice au devenit un coșmar pentru luptătorii inamici, scuturile, coifurile și platoșele nefiind suficiente pentru protejarea trupurilor.
Arcașii și apoi pușcașii au fost dispuși în linie pentru acoperirea fronturilor cu o ploaie de proiectile care să rărească rândurile atacatorilor. Puștile erau interesante prin efectele gloanțelor, dar se încărcau greu și generalii compensau cadența redusă prin sporirea efectivelor de militari. S-au căutat soluții pentru mărirea cadenței și s-a descoperit o armă compusă din mai multe țevi și care se aprindeau una de la alta. Era un sistem prea greu de utilizat din cauza masei și n-a avut succes.
Gatling a adoptat ideea cu mai multe țevi dispuse circular și care erau manevrate cu ajutorul unei manivele. Cartușele din hârtie cădeau gravitațional și ajungeau în dreptul unei noi țevi, ceea ce permitea o cadență de 400 de lovituri pe minut. Doar problemele legate de calitatea cartușelor limita eficiența armei. Chiar dacă avea încă cusururi, mitraliera venise pe lume în ziua de 4 noiembrie 1862 și, dispusă pe roți, putea să însoțească infanteria și chiar cavaleria. Gloanțele de calibrul 11,43 mm generau răni cumplite. Modelul a fost perfecționat în timp prin trecerea la cartușele cu tub metalic și se considera că un tir prelungit trebuia să fie de 600 de lovituri pe minut astfel încât să nu fie afectată gura de foc. Trecerea la cartușul de calibrul 7,62 mm a dat rezultate excelente împotriva militarilor spanioli în timpul luptelor din Cuba anului 1898. Puterile europene au șocat populațiile din Africa și Asia în timpul procesului de formare a imperiilor coloniale și vreme de decenii au transformat omul alb în elementul dominant.
Mitraliera Gatling a pierdut teren atunci când s-au răspândit armele mici și cu o singură țeavă, ușor de ascuns în fortificații de campanie. Totuși, modelul american a dat un impuls mecanizării capacităților de ucidere pe câmpul de luptă.
Inventatorul Gatling a decedat în 1903 și n-a apucat să vadă scoaterea din uz a piesei realizate. Ideea armelor cu țevi rotative a revenit în lumea navală și aeriană pentru a obține cadență deosebită în timp scurt. Gatling a produs o mitralieră cu motor electric și a obținut în 1893 3.000 de lovituri pe minut. Tehnica timpului era încă rudimentară și ideea n-a fost aplicată.
Jordan Gatling a fost modelul de om care este obsedat de perfecțiune tehnică și de eficiență și care nu se gândește la consecințe. A satisfăcut pofta de putere și de sânge a generalilor din întreaga lume și pofta de mitraliere nu este niciodată satisfăcută. Fabricile din întreaga lume livrează armament automat și depozitele sunt pline de guri de foc și de cartușe. Nici când este criză economică nu scad livrările de mitraliere. Moștenirea lui Jordan Gatling este grea și însângerată.
Sursă imagine: Wikimedia Commons