Omul modern se consideră puternic și capabil să înfrunte natura. Tehnologia modernă a permis obținerea unor victorii uimitoare, vapoarele din metal putând să străbată Oceanul Atlantic cel furtunos și înghețat. Afacerile nu cunoșteau noțiunea de obstacol. Dacă patronii se aventurau împotriva pericolului, conducătorii de state nu se puteau lăsa mai prejos deoarece tratatele de Istorie nu-i rețineau pe cei ce nu făceau mari războaie și aveau grijă de fericirea supușilor. Liderii totalitari nu se complicau cu mărunțișuri și treceau direct la campanii pentru cucerirea unor ținuturi vaste în numele unor idei utopice. Iosif Stalin era adeptul comunismului și susținea că trebuie să realizeze revoluția mondială, adică ocuparea întregii planete în numele principiilor lansate cândva de Karl Marx.
Uniunea Sovietică a fost un lagăr socialist în care s-a dezvoltat industria și oamenii erau încântați de iluzia că statul oferă din belșug locuri de muncă. Puțin conta ce fel de produse ieșeau pe porțile fabricilor numeroase și cu coșuri fumegânde. Dictatorul de la Kremlin cerea armament puternic și în cantități mari pentru dotarea Armatei Roșii. Nu se făcea economie când era vorba de distrugerea lumii capitaliste, cea condamnată la dispariție.
Acumularea de tehnică de luptă falimentează finanțele unui stat dacă sunt depășite anumite cantități și se impune cucerirea unor noi popoare pentru a fi transformate în forță de muncă ieftină. Nici resursele capturate nu erau lipsite de importanță pentru lacoma industrie militară. Anul 1939 a adus o situație strategică deosebit de interesantă și Stalin a considerat că prin colaborarea cu Hitler se pot obține mari câștiguri teritoriale cu pierderi minime. A fost ocupată Polonia pe jumătate și a fost exact după plan.
Se putea și mai mult. Finlanda era o țară slab populată și fără o puternică industrie de armament. Harta arăta că este un stat prea lung și îngust, ceea ce ar fi permis o înaintare rapidă și încercuirea punctelor de rezistență. Ziua de 30 noiembrie 1939 a fost aleasă pentru începerea ostilităților. Calculele staliniste erau simple și clare. Unitățile de tancuri și blindate ar fi înaintat sprijinite de infanteria ce avea numeroase camioane. Artileria beneficia de avantajele motorizării. Avioanele cu stele roșii aveau o superioritate numerică zdrobitoare. Existența uzinelor din Leningrad permitea repararea rapidă a tehnicii defecte. Nimic nu părea în stare să înfrunte șenilele tancurilor sovietice și o victorie până la sfârșitul anului era de așteptat. Trebuia să fie o simplă plimbare prin pădurile dese de conifere acoperite de albul omătului. Era un peisaj de poveste.
Socotelile din birourile de la Kremlin nu s-au potrivit cu cele din teren. Anotimpul alb și-a demonstrat din plin puterea și n-a vrut să confirme teză conform căreia bolșevicii pot înfrânge orice bastion. Stratul de zăpadă era gros și reprezenta un obstacol greu de trecut de infanteriști și camioane. Întunericul de nepătruns și pădurile dese limitau activitatea și eficiența aviației. Codrii erau un dușman și pentru artileriști. Tancurile cu șenile înguste și potrivite pentru manevre rapide nu erau potrivite pentru drumurile înguste și troienele, unde oricând putea să apară o mlaștină adâncă. Minele antitanc și anti infanterie erau pericole mortale ce pândeau la orice pas și erau un coșmar pentru invadatori.
Cel mai mare pericol era însă permanent, invizibil și asasin. Militarii sovietici au fost trimiși în campanie cu uniforme subțiri, incapabile să protejeze de gerul arctic. Armata Roșie a înțepenit lipsită de glorie în pădurile de unde porneau gloanțele ucigătoare ale apărătorilor hotărâți să-și apere casele și familiile de barbarii ideologici. Au fost luate măsuri pentru dotare adecvată, dar marile unități au suferit pierderi înfiorătoare până la 13 martie 1940. Nu se mișcă lucrurile ușor nici măcar într-o dictatură. Nici până astăzi autoritățile ruse n-au dat un bilanț oficial și adevărat. Istoricii au tot căutat prin arhive și au ajuns la concluzia că 61.506 militari au degerat sau s-au îmbolnăvit grav. Generalul Iarnă secera astfel patru divizii de infanterie în ceva mai mult de trei luni de lupte. Gerul a fost vinovat de un număr mare de morți, orice rană gravă fiind fatală sub gerul cumplit. Cercetătorii au ajuns la un bilanț ce urcă la 167.976 de morți și dispăruți, ceea ce echivala cu o armată întreagă. Se adăugau până la 207.538 de răniți și bolnavi, aici fiind incluși și degerații amintiți.
A fost un coșmar pentru trupele sovietice pentru câștiguri teritoriale lipsite de importanță. Finlanda putea să fie zdrobită, dar pierderile erau grave și după standarde staliniste. Oamenii erau epuizați fizic și psihic după luni sau săptămâni în coșmarul alb. Se impunea refacerea marilor unități primirea de armament nou și schimbarea tacticii.
Finlanda a reușit să obțină cea mai mare victorie militară din Al Doilea Război Mondial împreună cu Generalul Iarnă. Stalin n-a renunțat la pradă și Armata Roșie a continuat să atace în perioada 1941 - 1944 și a suferit alte pierderi grele în alte ierni. Dictatorul de la Kremlin a fost silit să lase Finlanda în afara lagărului comunist ca un fel de stat – tampon.
Generalul Iarnă a contribuit la zdrobirea visului de cucerire a planetei exact când a fost cea mai favorabilă ocazie. Liderii sovietici s-au zvârcolit până-n 1991 să pună în practică ideea stalinistă, dar armate întregi erau adânc sub glie și baza biologică n-a mai fost suficientă pentru un război la nivel planetar.
Sursă imagine: Flickr