Anul 1940 a adus României un aliat care nu era pe gustul politicienilor de la București, mai ales după data de 30 august 1940. Dictatul de la Viena a însemnat o ruptură la nivelul simpatiei și orice gest al regimului nazist nu putea să fie pozitiv. Comuniștii au făcut totul pentru a consolida această imagine.
Nici nu se poate discuta despre o colaborare bună din punct de vedere militar, Berlinul preferând să jefuiască resursele statului lipsit de o industrie de top și să nu trimită armament de calitate și în cantități satisfăcătoare. Autorii preocupați de trecutul militar insistă pe această atitudine a unui regim care a fost odios prin tot ceea ce a făcut.
Dragostea de minciună este profundă și aduce multă glorie. Nici arginții nu sunt de disprețuit în urma ocupării unor posturi înalte sau a publicării unor volume științifice. Artileria grea a fost principalul mijloc de distrugere pe câmpul de luptă, avioanele fiind interesante prin capacitatea de transport și prin raza de acțiune, dar nu erau permanent lângă trupe și puteau să acționeze în condiții de fum, ceață, ploaie sau întuneric. Antanta a trimis aliatului român în Primul Război Mondial 19 tunuri de calibrele 152,4 și 155 mm, suficiente pentru a tăia elanul militarilor din regimentele germane de asalt. Folosite inteligent, din flanc, au provocat probleme deosebite și au dereglat planul renumitului feldmareșal August von Mackensen în bătăliile din vara anului 1917. Franța, Anglia, Italia și Rusia au reușit să expedieze 19 guri de foc și au fost probleme logistice deosebite. Istoricii români au apreciat activitatea generalului Berthelot și s-a scris laudativ despre efortul Franței, cel limitat de anumite acțiuni ale părții ruse.
Partea germană nu putea să facă vreo faptă care să fie catalogată drept pozitivă în ceea ce privește livrările de tehnică militară și, cum s-a spus cu tărie intelectuală, a știut să profite numai de resursele aliatului mic. Au fost publicate însă statistici despre expedierile de armament și se poate afla că în perioada ianuarie - septembrie 1943 au sosit la trupele române 48 de obuziere de calibrul 150 mm, cele ce erau asamblate de renumita firmă Škoda. Un simplu calcul matematic demonstrează că au fost de 2,5 ori mai multe.
Au cam trecut decenii de la căderea regimului nazist, s-a prăbușit și cel comunist, dar tot se scrie că n-a existat un sprijin în ceea ce privește dotarea armatei. Oare cât vreme trebuie să treacă pentru a se putea spune adevărul că Germania a trimis în timp mai scurt de 2,5 ori mai multe guri de foc de același tip? Nu este vorba de vreo laudă la adresa unui regim negativ, dar au fost expediate piesele de artilerie și partea română chiar a recunoscut primirea tehnicii militare.
Sursă imagine: Romania Military
