Poporul român contemporan, chiar unii intelectuali, pot crede că înainte de 1989 a existat un stat român care le apăra interesele împotriva forțelor externe, îndeosebi contra Uniunii Sovietice. Au apărut conducători care se comportau ca niște eroi salvatori, patrioți adevărați. A apărut un puternic cult în jurul lui Nicolae Ceaușescu, dar au fost chiar unii istorici care au început să inventeze existența unui național-comunism, orientare politică pe care ar fi încurajat-o chiar Gheorghe Gheorghiu-Dej după 1960. Manualele elevilor au fost ridicate în jurul acestei idei istoriografice și profesorii repetă la ore ceea ce spun cărțile statului.
Realitatea a fost că liderul de la București a făcut totul după cum dicta centrul de putere de la Moscova și n-a contat vreo clipă viața oamenilor, mulți fiind cei ce piereau în temnițe. Nivelul de trai în țară era scăzut spre catastrofal și mulți locuitori contemporani sunt impresionați de construcțiile industriale din epocă, dar nu se găsea pâine, alimentul de bază. Cum era posibil?
Explicația era una singură și deosebit de simplă: erau respectate tezele lui Stalin privind înarmarea pentru revoluția mondială sau cucerirea întregii planete. Avionul de vânătoare de mare serie era MiG-15 și acesta avea nevoie de 1.421 l de carburant special pentru care s-a adus și instalația de rafinare. Au sosit 89 de aparate sovietice și 105 din Cehoslovacia până în anul 1953 inclusiv. Era o infuzie de tehnică aeronautică uimitoare și militarii erau și sunt încântați că s-a ridicat nivelul dotării cu modelul ce se afirmase în Coreea împotriva tehnicii americane. Era ceva de mare serie și definit drept ieftin. Realitatea era că pentru o țară ce avea populație rurală din belșug și supusă cotelor în vederea lipsirii de pământ avioanele erau o povară economică și care ducea la o scădere a nivelului de trai, excepție făcând aviatorii. Aceștia aveau venituri bune și se bucurau de favorurile regimului pentru ca nu cumva să dezerteze în lagărul capitalist.
Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost acel lider comunist care a reușit să înțeleagă ce vrea Stalin și a sacrificat economia și finanțele pentru a cumpăra avioanele de care țara nu avea nevoie. Kremlinul dorea să distrugă capitalismul și s-a luat pâinea de la gura oamenilor de dragul avioanelor de luptă. MiG-15 a sosit în număr mare, totalul se discută încă, și a reușit să asigure acoperirea spațiului României populare.
Era un avion bun, de începuturi, și s-a uzat moral repede în raport cu progresele la nivel mondial. Gheorghe Gheorghiu-Dej a dat ordin să fie aduse exemplare de MiG-17 și MiG-19, inclusiv din cele dotate cu radar. Creșteau și volumele rezervoarelor, un MiG-19 solicitând 2.170 l de carburant. Avioanele MiG-15 au fost utilizate până la epuizarea resursei motoarelor în calitate de aparat de antrenament avansat.
Se observă că Moscova a avut deplină încredere în liderul de la București și i-a oferit tehnică aeronautică modernă. A început să sosească și seria MiG-21 după 1960, un aparat de zbor proaspăt dezvoltat. Gheorghe Gheorghiu-Dej nu putea să fie iubitor de români din moment ce a fost adeptul lui Stalin în perioada interbelică, a arestat și executat mulțimi de oameni și a tocat resursele statului pentru arme sovietice. A fost un fanatic al cauzei internaționaliste și era conștient că orice pas greșit putea să ducă la un „accident”. Zisa vitejie din cursul anului 1964 a avut legătură numai și numai cu lupta pentru putere dintre Hrușciov și gruparea lui Brejnev, liderul de la București fiind de partea celui dornic să ajungă la putere. A avut rolul să mimeze nemulțumirea față de persoana lui Hrușciov și a jucat admirabil până-n octombrie 1964. Comedia a luat sfârșit după ascensiunea lui Brejnev la conducerea Uniunii Sovietice.
Gheorghe Gheorghiu-Dej a primit onoruri din partea Kremlinului și un oraș din zona Voronej i-a purtat numele. Chipul i-a fost pus pe un timbru sovietic, probabil o raritate filatelică acum.
Cel care a murit în martie 1965 nu putea să fie patriot român din cauză că această valoare era interzisă în lagărul comunist. Teoretic, nu mai existau popoare și trebuia să fie o masă care să lupte pentru ideologie pana la moarte. Cum în practică s-a văzut că oamenii nu renunță la vechile idei, au mai fost vândute unele lozinci pentru înșelarea mulțimilor ce urmau să fie duse spre războiul cu lagărul imperialist. Ar fi fost un uriaș măcel, inclusiv cu arme nucleare, în vederea transformării lumii într-un singur lagăr ceva ce încă există în Coreea de Nord.
Sursă imagine: Wikimedia Commons