Anul 1944 a adus în România valurile de tancuri sovietice și a început era comunismului. După distrugerea economiei de tip capitalist prin toate metodele, noii conducători au fost obligați să treacă la construirea unui alt sistem economic, o idee dominantă fiind realizarea de mari construcții în toate domeniile pentru obținerea de prestigiu în ochii maselor supuse și prin teroare. Nicolae Ceaușescu a continuat aceeași politică și au apărut vapoare românești pe toate mările și oceanele planetei. Nu era suficient. Erau prea mici, banale. Șantierul naval din Constanța a primit misiunea să realizeze petroliere cu un deplasament de 150.000 tdw. Economia avea nevoie de combustibil lichid din toate colțurile planetei. Au fost puse în construcție cinci unități, dar n-a fost cu noroc. Vasul Unirea a fost trimis în octombrie 1982 în largul coastelor bulgărești pentru spălarea tancurilor de țiței. Nu părea să fie o problemă, dar 13 octombrie a vrut să confirme că este o zi cu ghinion. O explozie catastrofală a dus la sfârtecarea carenei și la scufundarea epavei. A pierit numai o ospătăriță de la bord. Era al doilea dezastru după incendiul produs de o coliziune a navei Independența în 1979. Carena navei Pacea a fost luată de o bancă străină pentru datoriile regimului. Numai Biruința și Libertatea au supraviețuit până în 2007 și 2005. Flota de petroliere era utilă pentru aprovizionarea țării, dar ritmul rapid de construcție a dus la vicii de proiectare și la costuri ridicate ce au contribuit la agravarea problemelor economice din preajma anului 1980. Umbra ghinionului se ținea scai de români.
Sursă imagine: Fototeca online a comunismului românesc, 92/1979
