Dezvoltarea comerțului internațional este o condiție obligatorie pentru progresul economic și tehnologic al statelor și perioada interbelică a cunoscut un avânt al schimbului de mărfuri din moment ce vapoarele deveneau din ce în ce mai încăpătoare și aveau motoare mai fiabile.
România a fost un stat insuficient cunoscut în schimburile comerciale înainte de Primul Război Mondial și extinderea teritorială a permis o creștere a resurselor financiare și astfel patronii au început să caute mărfuri de bună calitate și-n cantități cât mai mari. Grecia a devenit un furnizor interesant chiar în anii zisei Mari Crize Economice deoarece era o țară apropiată și transportul maritim limita costurile.
Liderul de la Kremlin are generali ce sunt obsedați de puterea de distrugere a artileriei și au fost dezvoltate tunuri de asalt mobile pentru însoțirea blindatelor în ofensivă. Au fost nimicite 791 de exemplare și cele mai scumpe erau cele din categoria Msta-S. Erau de câteva ori mai scumpe decât tunurile clasice, cele care au dat ca jertfe zeului războiului 286 de exemplare. Cum acestea se află în spatele frontului, distrugerile sunt mai greu de verificat. Msta-S are masa de 42 t și un singur proiectil clasic este greu de 43,56 kg. Este o adevărată cetate mobilă și rezerva de muniție poate să urce la 50 de unități. Luptătorii ucraineni au realizat lovituri spectaculoase împotriva lansatoarelor multiple de rachete, cele ce sunt pline de explozibil. Au fost dezvoltate din dorința lui Iosif Stalin de saturare a terenului cu schije și explozibil, dar au evoluat în timp la modele deosebit de devastatoare. Au fost nimicite în mod sigur 410 exemplare. Planificatorii de la Kremlin merg pe ideea că sunt doar camioane înarmate, dar puține state au astfel de mijloace de distrugere, mai ales din categoria grea.
Anul 1936 a fost cel mai bun din punct de vedere al importurilor de mărfuri și au fost aduse 30.439 t, un adevărat record în raport cu cele 9.613 t din 1931 sau 16.343 t din anul precedent. România dorea cât mai multe lucrări în fier și mărfurile din acest metal au avut o masă de 12.223 t, cea mai mare parte a importurilor. Se dorea renunțarea la lemn și trecerea la materiale durabile într-o țară care apreciase prea mult produsele pădurii în domeniul construcțiilor. Sucurile vegetale, cauciucul fiind cel mai apreciat, erau căutate pe orice piață și din Grecia au fost aduse 4.907 t. Mijloacele de locomoție începeau să solicite din ce în e mai mult material exotic.
Fierul era deosebit de ieftin pe piața grecească, dar patronii aveau nevoie de mărfuri cu prețuri ridicate în vederea obținerii de profit din belșug și au fost achiziționate 10.536 t de fructe exotice și produse coloniale, cele mai scumpe bunuri găsite în statul din Mediterană.
Ambele țări au avut un potențial economic deosebit, dar n-au fost purtate suficiente negocieri în vederea creșterii cantităților de mărfuri grecești de pe piața românească. Partea estică a Europei se dezvolta, dar ritmul era mai lent, oriental.
Sursă imagine: Wikimedia Commons