Gustave Le Bon (n. 7 mai 1841 Nogent-le-Rotrou, Franța - d. 13 decembrie 1931 la Marnes-la-Coquette, Franța), a fost un sociolog francez. A scris numeroase lucrări în domenii foarte diverse, printre care tratate de medicină, studii asupra istoriei civilizației diferitor popoare, cercetări de psihologie socială, analize ale teoriilor fizice cu privire la natura materiei și a energiei, tratate de călărie și multe altele. Lucrarea sa cea mai cunoscută este "Psychologie des Foules" (1895) (Psihologia mulțimilor) care analizează problemele inconștientului colectiv și al comportării mulțimilor. Gustave Le Bon este considerat a fi creatorul disciplinei psihologiei sociale.
S-a născut în localitatea Nogent-le-Rotrou, la 150 km de Paris, în ziua de 7 mai 1841. A urmat cursurile Universităţii din Paris, devenind medic în 1866. A preferat munca de cercetare, publicând o serie de articole şi cărţi de medicină.
Odată cu izbucnirea Războiului franco-prusac, în iulie 1870, Gustave Le Bon a fost medic militar. Pentru activitatea sa, a fost distins cu gradul de Cavaler al Legiunii de Onoare.
Între martie şi mai 1871, a fost prins în vâltoarea evenimentelor cauzate de Comuna din Paris. Violenţele provocate de revoluţionari, printre care execuţii sumare, violuri, furturi şi incendieri aveau să influenţeze decisiv concepţiile sale despre mulţime.
A călătorit mult, străbătând Europa, Asia şi Africa de Nord. A analizat popoarele şi civilizaţiile întâlnite, devenind unul dintre pionierii antropologiei. Le Bon a inventat un cefalometru, instrument pentru măsurarea dimensiunilor capului, pe care l-a folosit în timpul expediţiilor sale.
Începând cu 1890, a devenit interesat de psihologie şi sociologie. Cinci ani mai târziu, a publicat "Psihologia mulţimilor", una dintre primele lucrări care a abordat acest subiect şi cea mai cunoscută carte semnată de el. Deşi nu se poate spune că Le Bon a fost primul psiholog al maselor, domeniul fiind deja deschis de compatriotul său, criminologul Gabriel Tarde (1843-1904), totuşi Le Bon poate fi considerat primul om de ştiinţă care a realizat importanţa rolului maselor în procesele istorice şi care a abordat tipologia mulţimilor, criminale și nivelatoare în tot ceea ce fac.
Gustave Le Bon analizează mecanismele psihologice şi procesele cognitive care condiţionează comportamentul mulţimii, cercetând maniera în care mulţimea transformă indivizii conştienţi, liberi şi responsabili în fiinţe inconştiente, alienate şi instinctive, arată Lucian Pricop în studiul introductiv al "Psihologiei mulţimilor" (Ed. Cartex, ed. a II-a, traducere de L. Pricop).
Le Bon susţine că, în anumite circumstanţe, mulţimea de oameni ajunge să dezvolte anumite caracteristici psihologice diferite de cele ale fiecărui individ care o compune. Astfel, adunările de oameni ar poseda un suflet colectiv, omogen, cu trăsături tranzitorii, care îi face pe oameni să gândească şi să se manifeste diferit faţă de cum ar face-o individual.
Printre trăsăturile psihologice ale mulţimii, cercetătorul francez enumeră: sentimentul de putere, dat de numărul mare de indivizi care formează mulţimea; anonimitatea şi dispariţia sentimentului de răspundere individuală, precum şi contagiunea mentală, asemănătoare hipnozei, care determină imitarea chiar şi atunci când este contrară interesului propriu. Până şi persoanele cultivate au tendinţa de a renunţa la judecata critică şi de a se comporta în mod afectiv atunci când fac parte dintr-o mulţime, susţine Le Bon. Credulitatea şi impresionabilitatea sunt trăsături definitorii ale mulţimii, astfel explicându-se uşurinţa cu care masele pot fi manipulate. "Cunoaşterea artei de a impresiona imaginaţia mulţimilor reprezintă cunoaşterea artei de a guverna", scria Le Bon.
Oarecum surprinzător, autorul francez subliniază că, deşi pe de o parte mulţimea este capabilă de fapte abominabile, pe de alta ea poate produce acte de sacrificiu dezinteresat mai des şi mai eficient decât cele făcute de indivizi izolaţi.
Analiza efectuată de Le Bon asupra mulţimii a fost aspru criticată încă din timpul vieţii sale, în special de gânditori socialişti, care vedeau în textul lui dispreţul faţă de mase şi elitismul specifice burgheziei căreia îi aparţinea. Din punct de vedere ştiinţific, i se reproşează neglijarea anumitor variabile, precum efectivul numeric al mulţimii sau componentele sale demografice şi socio - profesionale.
Gustave Le Bon s-a stins din viaţă la 13 decembrie 1931, în Marnes-la-Coquette, o suburbie a Parisului. În acelaşi an, a fost publicată ultima sa lucrare intitulată "Bases scientifiques d'une philosophie de l'histoire" ("Fundamente ştiinţifice pentru o filosofie a istoriei").
Omenirea nu poate să evolueze în mod real cât timp se pune accent pe mulțimi și nu se acordă atenție persoanelor de valoare, cele ce sunt motoarele comunităților. Nu degeaba statul american a făcut totul pentru atragerea tinerilor deosebiți la studii sau a permis venirea savanților din lagărul comunist sau din lumea nazistă.
Dacă s-ar putea respecta măcar zece legi ale savantului francez în viața politică și în viața de zi cu zi, societatea ar fi mult mai bună și mai fericită. Problema este că mulți sunt cei ce încearcă să contrazică tezele publicate până-n 1931 și astfel se consumă energie în mod inutil.
Sursă imagine:Wikimedia Commons