Ziua de 6 martie 1945 nu mai spune multe cititorului obișnuit din lumea contemporană, cel interesat de relaxare, de huzur. Data este una din cele mai negre din istoria neamului românesc și guvernul instalat a adus populația în pragul exterminării.
Evenimentele au fost simple, în pur stil stalinist. Regele Mihai a fost silit să accepte un guvern care avea în frunte pe renumitul Petru Groza. Era o frumoasă manevră prin care maselor de istorici li se vindea propagandă pură despre un viitor ridicat pe baza științei adevărate, marxiste, în dauna elementelor culturii naționale. Manevra era interesantă din mai multe motive. Conducătorul guvernului era un intelectual ce avea grijă să sublinieze că era doctor în Drept. Li se reproșa comuniștilor lipsa de cultură, dar acum aveau un om fin educat în Austro-Ungaria și Germania. Noul lider făcea parte din Frontul Plugarilor, o organizație politică de nuanță socialistă ce nu sosise pe tancurile sovietice și astfel părea mai puțin o forță de invazie. Petru Groza nu era nici un om sărac și a avut proprietăți, ceea ce-l apropia chiar de un mic moșier. Era însă un om progresist și iubitor de popor. Acceptarea unui lider din altă formațiune politică putea să convingă neamul românesc că există un larg front popular împotriva elementelor exploatatoare, cele mai avansate forțe fiind cele comuniste. Au fost acceptate tot felul de grupări politice controlate de partidul debarcat de pe tancuri. Existau chiar miniștri din PNL și PNȚ. Primul guvern Groza trebuia să fie o mască zâmbitoare pentru înșelarea poporului și a observatorilor străini.
Petru Groza a fost un fanatic al cauzei comunismului în România si a colaborat bine cu Gheorghe Gheorghiu-Dej în munca de distrugere a ceea ce era românesc. A fost și pe gustul lui Stalin și a rămas prim-ministru până-n 1952. A fost o epocă de profunde transformări revoluționare în limbajul oficial al epocii. Petru Groza a patronat operațiunea specială de livrare a alimentelor drept despăgubiri de război către Uniunea Sovietică și astfel a rezultat cea mai mare mortalitate din timp de pace în anul 1947. A fost un adevărat genocid prin înfometare, dar s-a dat vina pe seceta din anul precedent, tactică obișnuită de salvare a imaginii adevăraților vinovați. A muncit mult în slujba lagărului sovietic și Stalin aprecia astfel de agenți subversivi.
Au fost luate multe decizii uluitoare în epocă și toate erau pentru degradarea și chiar distrugerea neamului românesc. A încurajat politica de inversare a valorilor și astfel un mic activist de partid putea să obțină darea afară din cadrele Armatei a unui general. Cu cât erai mai prost, cu atât aveai origine sănătoasă și erai pe placul regimului. S-a procedat la o distrugere a elitelor neamului românesc și închisorile au fost umplute cu elitele vechiului regim. Exista în epocă ideea că se luptă împotriva fascismului, dar nu se preciza clar ce era un astfel de personaj politic. Oricine putea să fie arestat și s-a trecut la înființarea și perfecționarea celor două instituții cu rol represiv: Securitatea și Miliția. Au fost organisme special înființate pentru guvernarea prin teroare și au primit armament din belșug. S-au găsit și cadre de nădejde printre cei ce simțeau că se trăiește bine din veniturile statului comunist. Armata n-a mai avut vreo legătură cu poporul român, ci a fost transformată în instrument în slujba revoluției mondiale.
Guvernele lui Petru Groza au început un război împotriva întregului popor român și s-a început cu persoanele mai bogate, cele ce erau urâte din cauza stilului luxos de trai. S-a trecut la confiscarea bunurilor industriale pentru a se realiza egalizarea în sărăcie și procesul s-a numit naționalizare (1948). Războiul contra țărănimii a început în 1949 și s-a numit colectivizare. Cei care nu reenunțau la bunuri ajungeau să umple temnițe renumite precum Fortul 13, Închisoarea Pitești, Aiud și Gherla. Centrele de detenție erau prea puține și s-a trecut la organizarea de lagăre de exterminare prin muncă și tortură la Canalul Dunăre - Marea Neagră. Întreaga țară a fost acoperită cu centrele morții și încă n-au ieșit la lumină toate crimele celor care au fost răsplătiți generos de stat până la sfârșitul mizerabilei lor vieți.
Totul trebuia să fie șters din memorie și să fie schimbată complet mentalitatea oamenilor, ceea ce se putea face ușor prin învățământul politizat. S-a introdus manualul unic din anul 1948 și s-a încercat ștergerea românismului prin introducerea limbii ruse și a istoriei Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Istoria națională a fost modificată în funcție de directivele de partid și o muncă grea a dus Mihail Roller în vederea rescrierii trecutului. Autoritățile au avut grijă să distrugă cărțile anterioare anului 1947 și cele păstrate au fost închise în depozite speciale, accesul fiind permis doar celor ce puteau redacta texte în conformitate cu linia partidului.
Petru Groza a făcut totul împotriva poporului român, dar a vândut bine lozinci și a rămas în Olimpul puterii până la decesul survenit în ianuarie 1958. Amintirea i-a fost treptat ștearsă de către Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu, cei ce au dezvoltat propriul cult al puterii. Din păcate, oamenii au uitat sau nu vor să înțeleagă că tot ceea ce s-a petrecut în perioada guvernărilor comuniste a fost împotriva poporului și după indicații venite de la Moscova. Cei instruiți de un regim totalitar nu se schimbă în bine.
Sursă imagine: Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei