Situația militară în Primul Război Mondial a evoluat astfel încât ambele alianțe au încercat să obțină contribuția trupelor române în vederea măcinării și a risipirii forțelor inamice. Fiecare diplomație promitea teritoriile locuite de români pe teritoriul vrăjmașilor.
Locotenentul de rezervă Mihail Văgăonescu a fost convocat în Batalionul 4 din Regimentul 27 infanterie și se afla pe granița de vest a Moldovei. Era evident că trimiterea unor astfel de unități tactice până aproape de frontieră nu înseamnă numai misiunea de acoperire împotriva unui dușman ce nu era dornic să deschidă un nou front și făcea economie de forțe pentru a concentra regimentele pe direcțiile principale de atac sau în zonele amenințate de ofensivele adversarului.
Ziua de 11 august/24 august 1916 a venit cu o lămurire pentru ofițerii români. Au fost primite hărți ale Transilvaniei la scările 1 la 100.000 și 1 la 200.000. Era evident că trupele urmau să procedeze la eliberarea pământului strămoșesc de sub dominația ungurilor și tipărirea unor cantități sporite indica deja imposibilitatea menținerii păcii. Ofițerul din prima linie nu știa că fusese luată obligația către Antanta să se intre în conflict până la 15/28 august 1916 și autoritățile de la București încercau să fie pregătite. Hărțile erau absolut necesare pentru deplasarea trupelor și pentru coordonarea cu artileria, cea care trăgea din poziții adăpostite și trebuia dirijată după coordonate. Numai un batalion oarecare de infanterie a primit 117 hărți și deja era evident și pentru soldații de rând ce se va întâmpla în curând. Ofițerii n-au primit hărți ale teritoriului Moldovei deoarece nu se prevedea un război pe teritoriul național.
Mareșalii și generalii sovietici au scris prin cărțile de memorii că Armata Roșie avea la 22 iunie 1941 numai o hartă la 50.000 de militari și astfel marile unități de la granița de vest nu s-au putut coordona împotriva invadatorului german, cel ce reușise să nimicească aviația cu stele roșii pe aerodromuri sau în luptele aeriene. Există informații că au fost arse însă sute de milioane de hărți cu vagoane de tren cu tot. Nu mai era timp de evacuare a materialelor speciale și focul trebuia să ascundă planurile Moscovei. Ghinion! Nu toate hărțile imprimate pe o hârtie superioară au pierit in flăcări și s-a putut afla de ce militarii sovietici nu le-au utilizat. Conțineau informații detaliate despre Polonia și România și erau absolut inutile atunci când ostilitățile se desfășurau la est de graniță. Iosif Stalin planificase atacarea Europei capitaliste și topografii și tipografii au muncit intens pentru a realiza baza cartografică a operațiunilor militare pe un front de 2.000 km. Nu conta ce era pe teritoriul sovietic.
Armata Roșie a fost puternic înarmată, dar n-a mai putut să realizeze o coordonare din moment ce nu erau cunoscute regiunile de desfășurate pentru luptătorii ce proveneau din tot lagărul comunist. În plus, inamicul manevra și orice informație era depășită până soseau ordinele de la Moscova, Stalin dorind să fie o conducere strict centralizată și comandanții nu aveau voie să acționeze fără să respecte indicațiile ofițerilor politici, cei ce tot o țineau cu obsesiile ideologice și fanatismul de tip stalinist.
Mihail Văgăonescu n-a știut când a scris memoriile că o să rezolve o problemă istoriografică provocată de istoricii plătiți de Kremlin și care nu pot să spună clar că Armata Roșie se pregătea să nenorocească întreaga Europă în numele revoluției mondiale și că nu s-a prevăzut apărarea teritoriului sovietic. Ofensiva germană a venit perfect pentru a le inocula generațiilor de locuitori din spațiul sovietic că a existat Marele Război pentru Apărarea Patriei. Românii nu știu nici astăzi că soarta strămoșilor fusese hotărâtă la Moscova încă din ianuarie 1924 și urmau să fie incluși în marele lagăr comunist.
Sursă imagine: Biblioteca Județeană "Costache Sturdza" din Bacău
