Se consideră că în august 1939 Wehrmachtul era o forță militară deosebită prin dotarea cu tancuri, vârful de lance al armatelor în operațiunile militare ofensive și rapide. Stalin ar fi fost obligat de frică să aprobe semnarea documentului numit Pactul Molotov-Ribbentrop la 23 august 1939 și a urmat un nou război mondial în urma atacului asupra Poloniei la 1 septembrie 1939.
Realitatea era complet diferită de ceea ce s-a scris și numai o simplă privire pe datele disponibile pe site-ul panzerworld.com duce la concluzia că istoricii au cam modificat trecutul în urma anumitor indicații venite de la centrele de putere. Wehrmachtul dispunea de 2.690 de tancuri pentru ofensivă și se pare că era o forță redutabilă, termenul de Panzer fiind intrat în miturile lumii contemporane. În realitate, Armata germană stătea deosebit de prost la capitolele numeric și calitativ. A fost trimis în prima linie modelul Panzer I și acesta forma 36,1% din dotarea diviziilor blindate.
Iosif Stalin avea bune rețele de spioni în Europa și urmarea cu atenție rapoartele primite de la analiști de încredere. Nu cunoștea cu exactitate numărul total și nici pe cel al tancurilor Panzer I, dar nici nu era interesat de precizie. Modelul german a fost conceput drept mașină de antrenament, de școală, și de la distanță dădea impresia de tanc modern. Cu blindajul de cel mult 15 mm, era o pradă sigură pentru tunurile antitanc de calibru mic și polonezii dispuneau de periculoasele tunuri Bofors de calibrul 37 mm. Nici oțelul nu era de cea mai bună calitate. Iosif Stalin putea să-l trimită pe Molotov la Varșovia în stil demonstrativ în august 1939 și acesta să promită tot sprijinul Uniunii Sovietice împotriva agresiunii naziste. Ca un prim semn al apropierii dintre cele două state rivale, conducătorul guvernului sovietic ar fi putut să ofere drept împrumut un lot de tunuri antitanc de calibrul 37 mm, gură de foc ce nu mai intra în planurile lui Stalin. Se putea merge și mai departe prin sosirea unui corp de voluntari care să mânuiască piese de calibrul 45 mm. Era chiar o risipă să tragi în Panzer I cu o astfel de gură de foc, proiectilele perforante fiind capabile să străpungă armura modelelor inițiale de Panzer III și Panzer IV. Se putea adăuga un lot de mitraliere sau de tunuri ușoare antiaeriene. Presa ar fi fost foarte atentă la această politică sovietică și care era pe linia luptei antifasciste din propagandă de partid și de stat.
Diplomații sovietici ar fi putut să anunțe oricând că sunt gata să sprijine alianța formată din Anglia, Franța și Polonia. Delegații militare trimise de Paris și Londra erau prezente la Moscova pentru negocieri. Armata Roșie urma să sprijine în mod sincer Polonia și să nu încurajeze sau să aprovizioneze Germania. Dimpotrivă. Se putea asigura aprovizionarea cu petrol și cu muniții a Varșoviei. Pacea ar fi fost asigurată în Europa sau Hitler ar fi ajuns să fie înfrânt în timp mai scurt și cu pierderi reduse în oameni și bunuri materiale.
Iosif Stalin ar fi rostit un discurs la 19 august 1939 în care a spus clar că trebuie să fie lăsată Germania să lupte împotriva forțelor imperialiste și apoi să atace Armata Roșie pentru a ocupa Europa și apoi coloniile. Ar fi fost o expansiune planetară cum nu s-a mai pomenit în istorie și nu este de mirare că Stalin dezvolta aviația cu aparate din ce în ce mai mari. Istoricii sovietici au negat existența discursului, dar stenograma a fost găsită. Nici nu conta dacă a fost reală teza despre distrugerea celor trei puteri militare europene, consecințele gestului din 19 august 1939 fiind evidente.
Iosif Stalin n-a încheiat Pactul din 23 august 1939 de frica tancurilor germane, ci a vrut să înceapă revoluția mondială în mod economic prin ocuparea Poloniei, Lituaniei, Letoniei, Estoniei, Finlandei și a unor părți din România. Strategia a mers perfect și Europa a fost incendiată în 1939.
Kremlinul a fost principalul vinovat de declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial.
Sursă imagine: Wikimedia Commons