Se spune că Adolf Hitler s-a sinucis în 1945 și Puterile învingătoare au făcut totul pentru a șterge din mintea popoarelor informațiile despre regimul nazist. Au fost stabilite pedepse grele pentru cei ce erau catalogați drept de extrema dreaptă. Autoritățile din Uniunea Sovietică erau profund specializate în prinderea de fasciști sau naziști. Lagărele aveau capacități generoase și erau utilizate pentru exterminarea celor ce nu erau pe gustul centrului de putere din Moscova.
Adevărul este că liderii marilor puteri au adorat ideile lui Hitler și le-au copiat la o scară fără precedent până astăzi. Dictatorul de la Berlin a adorat rachetă V-2 și a dat ordin să fie asamblată în serie, ceea ce s-a făcut. Armata Roșie a capturat facilități de producție și a început era rachetelor balistice din care nu s-a ieșit nici astăzi, Războiul din Ucraina fiind o bună dovadă în acest sens. Chiar dacă erau greutăți economice după încetarea ostilităților, Stalin a fost încântat să primească varianta denumită R-1 și care avea o masă de 13,43 tone. Având posibilitatea să fie lansată de pe camioane, mijlocul de distrugere a fost adorat de generalii staliniști, cei care doreau să concentreze puterea de foc în sectoare de rupere. Nu conta că mureau oamenii de foame în urma războiului mondial și se puneau bazele celui următor. A fost repede urmată de varianta R-2, cu masa sporită pentru a ajunge la distanțe mărite. Avea 19,63 t.
Mai mult succes au avut modelele cunoscute publicului drept SCUD deoarece erau mai simple și mai ușor de manevrat în câmp tactic. Aveau masa cuprinsă între 4,4 și 6,5 tone și au fost căutate la export.
Traiectoria balistică a armelor reactive le făcea greu de interceptat, dar prezenta un cusur deosebit: tragerile se făceau de la distanță și precizia lăsa de dorit. A fost inventată racheta Luna-M care putea fi apropiată până la 15 km și avea valoare tactică prin posibilitatea de a utiliza o armă de numai 2,5 t și mai simplă. >OTR-21 Tochka a fost produsă din 1973, precizia era îmbunătățită și masa a fost redusă la doar două tone în urma perfecționărilor din domeniul materialelor.
Sunt numai câteva din modelele asamblate în fosta Uniune Sovietică după ideile lui Stalin. Erau arme de distrugere ieftine și ușor de fabricat în serie mare. Liderii comuniști n-au înțeles că o exagerare a producției militare nu poate să ducă decât la sărăcie, la prăbușirea nivelului de trai. Întregul lagăr comunist a fost condamnat să trăiască în umbra rachetelor și toate statele din lagărul au fost silite să cumpere arme speciale pentru a menține cât de cât economia sovietică în stare de funcționare.
Autoritățile de la Moscova au dorit să demonstreze că Adolf Hitler a fost mic copil în domeniul proiectilelor reactive și a fost lansată in noiembrie 2024 o rachetă nouă de tip Oreșnik, o variantă hipersonică a RS-26, mijloc de distrugere cu o masă de 36 de tone. Liderul de la Kremlin chiar a cerut în 23 noiembrie 2024 să fie utilizate în Ucraina și să fie asamblate în serie mare. Arma nouă din piese vechi și amenințările adresate lumii vestice arată că liderii de la Kremlin au rămas ancorați în trecutul roșu și o țin în continuare cu dezvoltarea rachetelor. Boala a fost transmisă Chinei și Coreei de Nord, industria constructoare de mașini fiind concepută, dezvoltată și menținută în viață în vederea obținerii de tehnică militară necesară testelor, exercițiilor, dotării batalioanelor și la export. O unitate de rachetiști trebuia să dispună de un lansator montat pe un camion, mașină de transport și încărcat rachete și mașină transportor a armelor. Se adaugă vehicule pentru comandament, stație meteo și pentru deplasarea personalului.
Uniunea Sovietică a fost un adevărat templu al războiului și populația a fost pregătită să producă și apoi să utilizeze stocurile de rachete balistice, unele din acestea fiind utilizate în Ucraina. Rusia s-a proclamat moștenitoarea lagărului comunist și a continuat cu umplerea depozitelor cu armament de toate tipurile și otrăvirea planetei cu mitraliere, bombe și rachete. Rachetele sovietice sunt depășite din punct de vedere tehnologice și au fost introduse armele de tip Iskander, cele ce au o masă de 3,8 tone și prețul sporit de componentele electronice de la bord.
Informaticienii cred că fac cercetări pentru realizarea unor progrese deosebite în societate și economie, dar nu bănuiesc sau nu vor să creadă că sunt instrumente ale lorzilor războiului. Rachetele moderne din Coreea de Nord sunt realizate cu componente din SUA, Germania și Elveția.
Sursă imagine: Wikimedia Commons