Spun mulți oameni din România contemporană că înainte de 1988 era mai bine și că nu s-a schimbat ceva în raport cu presupusa Epocă de aur. Chiar unii intelectuali repetă astfel de teze și astfel este lăudată guvernarea unui adept înverșunat al ideologiei comuniste și slugă fidelă a Kremlinului. Oare să fie adevărate aceste credințe ale maselor sau se respectă legile psihologiei mulțimilor?
Este evident că numai o orbire intelectuală poate să ducă la ideea că este la fel ca înainte de evenimentele sângeroase din decembrie 1989. Dacă regimul totalitar dărâmă casele cu buldozerele pentru a ridica blocurile de celule din beton armat, astăzi au început să domine casele individuale și marile orașe sunt încercuite de comune pline de vile care ajung și la trei etaje. Densitatea acestor locuințe este deosebită lângă București, Iași, Cluj Napoca, Oradea, Timișoara sau Sibiu. Scade pe măsură ce crește distanța față de centrele urbane care oferă locuri de muncă și posibilități de aprovizionare cu toate cele necesare traiului la un nivel orășenesc.
Blocurile nu și-au pierdut valoarea comercială. Au apărut zgârie-nori cu locuințe sau clădiri imense de birouri. Fațadele lucioase din sticlă au început să aducă în România imaginea capitalismului triumfător din serialul Dallas. Fațadele blocurilor cenușii din comunista eră au început să dispară prin efectuarea de izolări termice și s-a lucrat mult după 1989 pentru a transforma peșterile reci în locuințe primitoare. Mai este însă mult de muncă pentru a șterge definitiv greaua moștenire a regimului impus cu ajutorul desantului adus de tancurile sovietice de peste Prut.
S-a produs o schimbare la față și la capitolul transporturi. Dacă în perioada comunistă masele erau dependente în mare măsură de trenuri, astăzi automobilul este un bun zis indispensabil vieții și asigură prestigiul social de care suferă aproape întreaga populație. Dacă în timpul comunismului predominau mașinile din lagărul comunist, astăzi mai sunt doar relicve păstrate de colecționari și nostalgici. Dezvoltarea traficului auto a dus la apariția orașului mecanizat, străzile fiind lărgite cât mai mult posibil. Un exemplu foarte cunoscut este Podul Basarab pentru care a fost nimicit un întreg cartier cu case micuțe și cu vegetație. Străzile sunt lărgite și pentru a face loc parcărilor. Orice spațiu liber este betonat sau asfaltat pentru primirea mijloacelor mecanizate de transport. A început ofensiva împotriva mediului si-n afara așezărilor, drumurile cu pământ fiind de neconceput pentru automobile, autobuze și camioane. Lungi panglici din asfalt au fost întinse pe întreaga suprafață a țării, dar mereu este prea puțin. Statul a trebuit să investească masiv în rețeaua rutieră ce se întreține foarte greu și scump, chiar dacă excludem comisioanele luate de cei de la putere. Autostrăzile au devenit noile artere ale României și afacerile s-au mutat de lângă căile ferate, gările fiind lăsate în paragină. S-a construit mult la capitolul Autostrăzi și s-a reușit să se șteargă parțial din greaua moștenire lăsată de Nicolae Ceaușescu, cel care a renunțat la proiectele drumurilor de mare viteză după experimentul făcut până la Pitești. Acum se construiește masiv și autoritățile sunt obligate să plătească viaducte scumpe și tuneluri lungi pentru forțarea munților. Au fost construite și poduri spectaculoase la Calafat și Brăila pentru a permite legături rapide cu Bulgaria și cu Dobrogea. Partea proastă constă în faptul că noile șosele înghit kilometru pătrat după kilometru pătrat de teren fertil sau de vegetație ce asigură purificarea atmosferei. Cum terenul agricol mănos nu este bănos, suprafețe vaste sunt transformate fără milă în benzinării, parcări, magazine, fabrici, depozite și centre de colectat deșeuri. Aici există o asemănare cu perioada comunistă: nu există interes pentru ocrotirea mediului. Nu trebuie să ne luăm după declarațiile meșteșugite ale celor ce dețin temporar puterea.
Automobilul este iubit și rapid, dar tot nu este pe gustul călătorilor. Avionul este cel care a schimbat radical modul de deplasare pe distanțe lungi și România a ajuns să fie integrată în sistemul rutelor internaționale. Activitatea pe aeroporturi a înflorit, ceea ce a dus la scăderea cifrei de afaceri în transportul feroviar.
Comerțul de odinioară nu prea exista și, mai ales după 1980, rafturile magazinelor erau perfect goale și curate. Au fost ridicate imense magazine în și în preajma marilor orașe, cetățenii României fiind îmbiați cu tot felul de produse frumos ambalate, ceea ce nu exista în comunism. A existat și mai este o adevărată febră a cumpărăturilor, magazinele reale fiind dublate de cele virtuale. Piața muncii a fost schimbată prin înmulțirea comercianților și a firmelor de curierat.
Economia s-a schimbat în mare măsură față de 1989. Astăzi piața muncii este dominată de industria constructoare de automobile și de cea a furnizorilor de piese auto. Fabricile din Mioveni și Craiova bat record după record în ceea ce privește producția anuală de mașini și au fost aduși roboți pentru unele munci grele și repetitive. Uzinele din Al Doilea Val, cele pline de muncitori formați pentru activități simple și care nu erau interesați de ceea ce făceau, au fost înlocuite cu cele din Al Treilea Val unde se pune accent pe calitatea angajaților. Industria grea de odinioară a fost înlocuită în mare măsură de domeniul IT unde se caută personal cu studii înalte și pasionați de domeniu. Industria gigantică a fost înlocuită de firme mici, adaptate cerințelor pieței locale, dar care trimit și la export. Există acum o mobilitate deosebită a gusturilor și trebuie să fie mereu o reinventare. Serviciile au înlocuit pasiunea industrială din societate. Oferta este bogată în restaurante, îngrijire personală și sănătate, televiziune, internet, reparații auto, întreținere locuințe sau curierat. A înflorit sectorul financiar – bancar, acolo unde apare capitalismul ce urât în comunism. Nu se găsesc angajați suficienți pentru cât este de muncă într-o țară care a fost parte a unui uriaș lagăr. Patronii mici vin să compenseze lipsa muncitorilor, dar tot mai este nevoie de forță de muncă într-un tigru economic în care capitalul este investit masiv în domeniul speculativ și în produse de prestigiu. Nu este de mirare că șoselele sunt pline de mașini scumpe și de lux.
S-a schimbat si domeniul Sportului, cel transformat într-o afacere. Dacă fotbalul a rămas în virtutea tradiției în fruntea interesului popular, au înflorit și au avut rezultate cluburi de handbal, baschet și volei. A apărut tenisul de performanță, cel ce aduce profituri frumoase sportivilor talentați precum Simona Halep sau Sorana Cârstea. Era de neconceput pe vremurile socialismului să se formeze o pătură foarte bogată de sportivi. Se știe doar că regimul de la București i-a stârnit fără milă pe cei cu avere din perioada interbelică. Gimnastica aerobică, biliardul sau culturismul nu erau sporturi sprijinite de statul comunist. Se vorbește că pe vremea comunismului era interes pentru sport, dar nu exista un stadion precum Arena Națională sau Giulești. Au fost ridicate construcții impresionante la Craiova, Cluj-Napoca și Ploiești, dar mai este mult de construit în domeniul gigantismului sportiv.
Serviciile din turism s-au schimbat de la cel de masă la cel de calitate superioară și s-au înmulțit hotelurile de 4 și 5 stele. Este interesant de observat că acum există servicii de masă, piscină, săli de sport sau masaj de relaxare. Serviciile oferite sunt din cele mai diverse și mesele pot cuprinde feluri exotice în funcție de cererea din partea clienților. Pensiunile s-au înmulțit în toate regiunile țării pentru a face cunoscute tradițiile locale. Cum oamenii sunt ființe greu de mulțumit, a apărut turismul internațional de masă, românii bucurându-se cu adevărat de dreptul la libertatea de mișcare. Nu mai sunt controalele la frontieră și nici grăniceri cu cartușe de război în arme.
România s-a schimbat la față după ce timp de 44 de ani n-a avut o istorie proprie și a fost condusă astfel încât să fie pe gustul liderilor de la Moscova. Mai este mult de construit pentru a șterge clădirile comuniste și pentru revenirea cât de cât la normalitate. Trebuie să se schimbe și creierul oamenilor pentru a scăpa din temnița ideii că a fost bun comunismul în care locuitorii erau pur și simplu sclavi ideologici ai celor ce slujeau stăpânii din Uniunea Sovietică. Cei care au încercat să plece ilegal din țară au fost împușcați fără milă pe granițele cu Iugoslavia și Ungaria. S-au strâns deja doua volume de documente și mărturii despre tragediile de dinainte de 1989.
Sursă imagine: "Epoca Nicolae Ceausescu" de Gheorghe Ioniță