Partidul comunist a venit la putere cu ajutorul tancurilor sovietice invadatoare în anul 1944 și a preluat toate ideile emise de către tovarășul Iosif Stalin, cel ce se considera unicul cunoscător al viitorului omenirii, ceva comparabil cu Adolf Hitler în Germania. Dezvoltarea industriei metalurgice era o condiție de necontestat a progresului de tip comunist și a fost ridicat uriașul combinat de la Galați, copie a celui de la Magnitogorsk în ceea ce privește menirea. Toate fabricile destinate obținerii de fier au fost modernizate și extinse. Conta numai să fie cât mai mult oțel pe cap de locuitor.
Această obsesie pentru metalele grele a dus la o dezechilibrare a comerțului exterior, autoritățile de la București fiind obligate să cumpere cât mai mult minereu pentru colosul de la Dunăre. Dacă în 1960 au fost aduse 917.100 t, cantitatea a sporit la 9.501.000 t în anul 1973. Erau astfel dirijate sume enorme în valută către partenerii externi și nu se mai putea utiliza banii pentru a achiziționa alte bunuri necesare industriei și populației.
Partea proastă era că metalurgia era și un mare consumator de cărbune de calitate superioară, producția locală de cocs fiind insuficientă. Numai în anul 1973 au fost importate 2.965.000 t în raport cu cele 655.800 t din 1960. Se adăuga și huilă în vederea prelucrării în cocs, 1.293.600 t numai în 1973.
Sursă imagine: Flickr