Perioada guvernării generalului cu origini argeșene a fost prezentată în perioada comunistă drept o catastrofă din toate punctele de vedere și s-a scris mai mereu despre greaua moștenire lăsată de dictatura militaro-fascistă. Istoricii de după 1989 au preluat în mare parte concluziile din trecut, dar au apărut și specialiști plini de admirație față de realizările celui ce s-a proclamat mareșal.
Istoricul Andreas Hillgruber n-a putut să afle despre aceste dezbateri, dar a publicat o carte despre relațiile României cu Germania în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial și datele din anuarele statistice germane sunt foarte interesante. Conducătorul de la București a pus un preț deosebit pe importul de tehnologie din Reich, banii obținuți pe petrol fiind neinteresanți în vreme de război. Astfel, au fost aduse în anul 1937 camioane cu o masă totală de 800 tone, ceea ce era foarte puțin în raport cu necesitățile economiei și ale armatei. Este adevărat că principala sursă de aprovizionare era SUA, dar se putea mai mult pe relația cu statul european. Au fost importate în 1941 mijloace de transport cu masa de 1.700 t și s-a ajuns în 1943 la 2.700 t. Se observă că Ion Antonescu a acordat atenție dotării României cu mijloace motorizate de transport, dar condițiile de război au dus la o limitare a importurilor. Nici Wehrmachtul nu dispunea de suficiente mijloace de locomoție și nici de combustibil.
Trenurile erau mijloacele de transport de mare capacitate și care erau aprovizionau fabricile și diviziile armatei. Au fost aduse în anul 1943 locomotive ce aveau masa totală de 13.040 tone.
România începea să se miște din ce în ce mai repede, dar a venit războiul mondial și s-a ales praful de multe realizări din perioada interbelică.
Sursă imagine: Adevărul