ion trivale
1

Ion Trivale, o personalitate emblematică a orașului Pitești și locuința sa

Paula Andreea Nicolae | 28 Iunie 2024 | Nr. 706

În secolul al XIX-lea, persoanele din orașul Pitești care s-au afirmat în diferite domenii pe plan local sau național locuiau în edificii importante din punct de vedere estetic, care reprezentau unele dintre valorile arhitecturale ale Piteștilor.

Iosef Netzler cunoscut sub pseudonimul Ion Trivale, a fost un critic literar care s-a născut în Pitești și a trăit prima parte a vieții în locul natal, într-o casă monumentală. În ceea ce privește studiile sale, acesta a absolvit liceul Ion. C. Brătianu din Pitești, urmând ulterior cursurile Facultății de Litere din București, reușind să obțină un stagiu de specializare în Germania la Universitatea din Jena1.

Iosef Netzler și-a luat pseudonimul de la pădurea Trivale situată la momentul respectiv în apropierea orașului, pentru a omagia zona natală, unde s-a afirmat încă din liceu în societatea Junimea la care participau diverși elevi2. Acesta a redactat volume importante și a avut colaborări cu reviste semnificative, având o activitate intensă, ceea ce a dus la aprecieri numeroase din partea colegilor din domeniu. Anii pe care i-a trăit în orașul natal i-a petrecut în locuința părintească, o casă construită la începutul secolului al XIX-lea în stil eclectic ce impresiona prin decorațiile clasicizante și care deținea prăvălie la stradă3. Devenind o personalitate importantă, casa a început să fie cunoscută printre locuitorii orașului drept imobilul în care s-a născut Ion Trivale, în prezent edificiul regăsindu-se și în lista monumentelor istorice(cod LMI AG-II-m-B-13405).

Referințe

1 Enciclopedia Argeșului și Muscelului, vol III, coord. Petre Popa, Pitești, 2012, p. 148, https://archive.org/details/enciclopedia-argesului-si-muscelului/vol.III_Muzeu/mode/2up

2 Ion Cruceană, Momente și figuri argeșene, vol. I, Pitești, Editura Palatul Culturii, 1980, p. 199.

3 Grigore Constantinescu, Argeșul Monumental, enciclopedie patrimonială, Pitești, Editura Alean, 2011, p . 366.

Sursă imagine: Wikimedia Commons