Data de 22 iunie 1941 a trecut, dar lupte crâncene se duc în jurul evenimentelor care au avut loc în prima zi a Frontului de Est. Istoricii au vrut să explice de ce Armata Roșie n-a acționat eficient și s-a scris că a fost un atac prin surprindere, dar teoria era cusută cu ață albă și atunci s-a scris că Stalin nu s-a pregătit de război și era îngrozit de personalitatea lui Hitler.
Cercetători mai îndrăzneți au scos de prin arhive documente privitoare la producția de tancuri, bărbații fiind fascinați de aceste mașini de luptă ce reprezintă forța brută. Apariția acestor informații au demonstrat cât de mincinoși pot fi cei ce scriu la ordinele unui centru de putere. Au avut voie să-l denigreze chiar pe Stalin numai să reușească să demonstreze că Armata Roșie nu era pregătită și dotată.
Tancul este o mașină ofensivă prin definiție și doar modelele uzate moral sau cele avariate grav pot fi utilizate ca puncte fixe de foc. Kremlinul a primit informația că au fost trimise trupelor 2.270 de exemplare noi, ceea ce însemna cel puțin 11 divizii noi după standardele din 1941. Alte 2.793 au fost expediate unităților și erau din modelele noi. Se puteau alcătui 14 divizii puternice sau până la 20 după cele mai slabe unități germane. Au fost 779 de BT-7M, cel mai nou tip de tanc dotat cu tun de calibrul 45 mm. Putea să nimicească orice țintă blindată și să lupte cu infanteria inamică. Existența acestor BT-uri modifică în totalitate tot ce s-a scris despre Stalin cel timid și care nu s-a pregătit de război deoarece avea încredere în Hitler. Modelul cu origini americane a fost dezvoltat special pentru acțiuni ofensive duse în mare viteză și denumirea de Tanc rapid spune totul despre felul misiunilor planificate pentru noile batalioane pregătite. Armata Roșie era în iunie 1941 în plină campanie de mobilizare a forțelor în raioanele vestice și se dorea o invadare a teritoriului Germaniei. Drumul urma să le fie deschis de către tunurile de asalt KV-2, cele ce aveau un obuzier de calibrul 152 mm, ideal pentru lovirea de la mică distanță a cazematelor. Au fost fabricate 102 în 1940 și s-a ajuns la 213 exemplare până la începerea ostilităților. Nu exista în lume o mașină cu o astfel de putere de foc și mai ales, cu o astfel de protecție prin blindaj.
Era de așteptat ca BT-urile să sufere pierderi grele în lupta cu blindatele și artileria antitanc, dar deja Stalin găsise înlocuitorul bine protejat. T-34 dispunea de un tun de calibrul 76,2 mm și șenilele late îi permiteau să străbată terenuri pline cu noroi. Era un model revoluționar și nu exista ceva comparabil în tabăra germană. Panzer III era practic o jucărie în varianta cu tun de calibrul 37 mm.
Iosif Stalin s-a pregătit conștiincios pentru un conflict mondial care să implice blindate, le-a mutat la graniță și continua să acumuleze forțe. Nu dorea să pățească precum armata germană în prima conflagrație mondială și să rămână fără rezerve de oameni, muniții și combustibil. Adolf Hitler a atacat primul și a dat toate planurile peste cap. A trebuit să se renunțe la KV-2 deoarece luptele se duceau din mișcare și obuzierul nu mai era necesar. Mașinile au fost asamblate în varianta de tun cu țeavă lungă și astfel KV-1 a devenit cea mai șocantă armă din arsenalul lui Stalin.
Dictatorul de la Kremlin s-a pregătit prea mult pentru declanșarea ostilităților și a fost surprins de declanșarea ostilităților de către o armată derizoriu dotată. Toate planurile operative au fost date peste cap și nu existau hărți ale regiunilor atacate. O armată nu se poate coordona fără realizările topografilor de valoare.
Istoricii din fostul lagăr comunist au vrut cu orice preț să descrie o Armată Roșie nepregătită și au reușit să inoculeze teza după ce l-au denigrat și pe conducătorul Uniunii Sovietice. Adevărul era taman invers.
Sursă imagine: Wikimedia Commons