Liderii politici sunt acei oameni care vin la putere în numele ideii de progres pentru binele comunității. Realitatea este însă complet diferită de teorie.
Iosif Stalin promitea prin aparatul de propagandă că va face o lume nouă, un fel de paradis terestru al muncitorilor și al țăranilor. Urma să fie ceva perfect. Primele semne erau vizibile sub forma uzinelor gigantice în care intrau zeci de mii de angajați. Problema era că existau tot felul de pericole la adresa acestui univers ideal și frumos. Unul dintre acestea se numea Adolf Hitler, conducător nazist ce reușise fără să tragă un foc de armă să ocupe Austria și Cehia.
S-a instalat o mare panică la Kremlin și s-a decis că trebuie să se încheie cel puțin un Pact de neagresiune cu Al Treilea Reich, cea mai temută putere militară de pe continent. Jocurile puteau să fie făcute numai de către Iosif Stalin și acesta a luat o decizie la 19 august 1939. Berlinul cerea un tratat de alianță, dar colaborarea Uniunii Sovietice era cerută și de delegațiile trimise de Franța și Marea Britanie. Totul depindea de voința dictatorului comunist și acesta avea câteva variante. Prima ar fi constat din a nu face ceva. Nu semnezi, nu ești obligat să respecți vreo prevedere a documentului. Situația era gravă pentru Hitler, cel ce dorea război cu Polonia și știa că Rusia bolșevică are resurse inepuizabile de oameni și arme. A doua variantă ar fi putut să fie o neutralitate absolută și Stalin putea să fie interesat să lase forțele capitaliste să se decimeze între ele până la pace. N-ar mai fi existat forțe imperialiste care să amenințe imperiul roșu. Germania ar fi fost prinsă între Polonia, Franța și Marea Britanie atunci când nu avea resurse pentru campanii militare pe două fronturi. În plus, o neutralitate sinceră din partea URSS ar fi permis Varșoviei să concentreze mai multe trupe în vest. A treia soluție ar fi fost să ofere statului vecin un ajutor în armament. Oare ce impact ar fi avut niște imagini pe 19 august cu câteva avioane sovietice de transport la Varșovia și alături să fie prezentate câteva sute de mitraliere Maxim M1910? Un prim semn al sprijinului Moscovei pentru Polonia în sensul realizării unui zid în calea avansării nazismului. Era o armă de temut prin puternicele cartușe de calibrul 7,62 mm, cele puteau să străpungă chiar și armura unor tancuri precum Panzer I și Panzer II. Renumele le era asigurat și de faptul că puteau să tragă în orice condiție de pe front și răcirea cu apă le permitea un tir prelungit. Astfel de produse speciale sunt încă utile pe frontul din Ucraina și nu rezistă vestele antiglonț la loviturile plumbilor adorați de Stalin. Poate impactul ar fi fost și mai mare dacă în imagini ar fi apărut tunul antitanc de calibrul 45 mm. Era o gură de foc deosebit de ușoară și cele două tipuri de proiectile asigurau luptă cu blindatele și împotriva infanteriei. Era printre cele mai bune modele din lume și nu exista Panzer în august 1939 care să reziste la o lovitură directă. Dacă ar fi avut alături servanți voluntari, șocul pentru Hitler ar fi fost cumplit. Se știa din Spania că nu este de glumit cu tehnica militară sovietică.
Ultima soluție era să se realizeze un Pact de neagresiune prin care cele două puteri totalitare să colaboreze și să nu se atace. Germania ar fi avut mâinile libere să lupte în Europa prin atacarea Poloniei și nu era un secret că diviziile Wehrmachtului sunt concentrate în Est. Cum liderii de la Varșovia aveau garanții militare primite din Occident la 13 aprilie 1939, un atac german ar fi dus la declanșarea unui nou război european, cu tendințe mondiale. Stalin a ales colaborarea cu Germania, dar a făcut-o astfel încât să pară băiat bun. Urmau să fie semnate acte de neagresiune militară și un tratat de colaborare economică. Erau documente diplomatice absolut inofensive și care urmau să aducă fericirea maselor de cetățeni sovietici. Ambasadorul german a fost chemat de către Molotov și i s-a spus că semnarea unui act comercial va permite Berlinului să nu se teamă de Armata Roșie. A fost o mare bucurie în cercul conducător nazist și von Ribbentrop a ajuns la Moscova pentru semnarea actelor și a intrat în istorie Pactul Molotov-Ribbentrop, denumit inițial Ribbentrop-Molotov.
Evenimentele au decurs exact cum a anticipat Stalin. Germania a atacat statul slav din est și puterile occidentale au intrat în conflict. Uniunea Sovietică a ocupat mai mult de jumătate din Polonia, dar puterile occidentale nu i-au declarat război. Aveau destule probleme cu Wehrmachtul și nu era de dorit un nou inamic. În plus, se spera că Armata Roșie va ajunge să lupte împotriva inamicului ideologic în orice moment. Un tratat poate fi oricând înlocuit cu altul nou și de sens contrar.
Decizia din 19 august 1939 a lui Iosif Stalin a fost cea care a dus la incendierea Europei prin mâna lui Adolf Hitler. A existat o ședință secretă în 19 august în care Stalin a explicat că imperialiștii trebuie să lupte între ei și lagărul comunist se poate extinde mult fără luptă. Planul a mers perfect până la 22 iunie 1941. Chiar poate fi admirată viclenia lui Stalin prin care Hitler a fost încurajat să aprindă focul în Polonia și a rezultat un pârjol universal în care trebuia să dispară toată lumea capitalistă și omenirea să fie condusă numai după ideile de la Moscova.
Sursă imagine: Wikimedia Commons