Istoricii români s-au apucat după decembrie 1989 să scrie în spiritul adevărului, dar era deosebit de dificil după decenii de ocupație comunistă, cea care oferise foarte multe lozinci care să rămână în creierul maselor pentru totdeauna. Mulți specialiști au rămas închistați în trecut cât au mai fost în activitate și chiar până la plecarea din noua lume.
Alți cercetători au început să caute și fapte bune în lunga și neagra orânduire socialistă și au început să identifice câte ceva. Chiar au scris despre o independență începând din 1964. S-a scris masiv și despre reacția energică, chiar violentă, la ideile incluse în ceea ce se numea Planul Valev. Nu este de mirare că s-a ajuns să se creadă că Nicolae Ceaușescu a fost un patriot adevărat. O decizie corectă și îndrăzneață a regimului de la București a constat din menținerea relațiilor diplomatice cu statul Israel, cel cu care întregul lagăr comunist se afla în conflict prin susținerea lumii arabe. Ar fi fost o mare realizare a noului lider comunist, mai deschis spre o colaborare cu lumea capitalistă.
Atitudinea a fost doar de fațadă și nu ajuta poporul român cu ceva în vederea creșterii nivelului de trai sau al dotării cu tehnologie de calitate superioară. Comerțul dintre cele două state era calculat în anuarul statistic pe anul 1970 la numai 198 milioane de lei valută, un sistem comunist de calcul fără să fie precizate valorile în dolari sau alte devize străine. Suma era derizorie în raport cu potențialul ambelor state și era sub cea realizată din schimburile comerciale cu Grecia. Totalul urca la 212,3 milioane de lei valută.
Chiar dacă au fost păstrate relațiile diplomatice, poporul român n-a obținut ceva interesant, statul comunist fiind dornic să aibă agenți infiltrați în lumea capitalistă și informațiile culese puteau fi oferite și colegilor sovietici. A fost doar o manevră cu rol militar și de spionaj, România socialistă fiind o altă fațetă a lagărului comunist. Adoptarea unei atitudini pașnice era utilă pentru a culege informații din statele în care agenții KGB erau sistematic urmăriți și neutralizați de serviciile secrete.
Relațiile economice cu statul Israel au fost absolut derizorii în raport cu potențialul industriei celor două părți și evreii erau renumiți pentru faptul că aveau bani. Cum statul asiatic era ca o cetate asediată pe un teritoriu inospitalier, ar fi putut să cumpere de la apă minerală până la tot felul de mașini. Se putea face rost de fructe exotice sau de autobuze de lipsa cărora suferea orașele României. Se puteau găsi căi comune de colaborare în vederea obținerii de profit.
N-a existat niciodată vreo relație sinceră de prietenie între Israel și România socialistă, cea care făcea totul pentru susținerea mișcărilor ppalestiniene.Arnele românești se scurgeau spre grupările arabe și mulți palestinieni erau antrenați în România și Uniunea Sovietică. Era o atitudine care nu putea să scape agenților Mossadului și autoritățile israeliene știau cu cine au de-a face.
Nicolae Ceaușescu n-a vizitat vreodată statul Israel, ceea ce demonstrează că menținerea relațiilor diplomatice a fost doar o manevră a blocului comunist în vederea atingerii unor obiective militare și de spionaj.
Trebuie să dispară din cărțile serioase de Istorie teza că menținerea relațiilor diplomatice cu statul evreu a însemnat mare lucru pentru poporul român. Nu se făcea ceva în comunism pentru neam și țară.
Sursă imagine: Fototeca online a comunismului românesc, 35/1968