Trecutul a ajuns să fie studiat ďe către specialiști numiți istorici și care au drept misiune să scrie în spiritul adevărului pentru a se obține concluzii corecte. Anumite centre de interese și de putere au dorit o anumită imagine asupra celor petrecute și au oferit cu generozitate bani și funcții înalte celor care au acceptat să fie sclavii minciunii până astăzi. Banii n-au miros, a spus cândva împăratul Vespasian.
Centrul de putere de la Kremlin a modificat întreaga istorie în funcție de gusturile celor ce ajungeau în palatele luxoase și numai deciziile luate în Moscova erau cele corecte. Nu mai exista o altă lume valoroasă.
Nu se putea cumva ca lagărul capitalist să fi fost capabil de ceva pozitiv și să fi fost cândva colaboratoare cu lumea sovietică. S-a ajuns chiar să fie eliminate datele despre livrările anglo – americane de tehnică militară. Unii cercetători s-au indurat să scrie că au fost ceva expedieri, dar au fost puține și de proastă calitate.
Datele descoperite în arhivele sovietice și publicate de istorici îndrăzneți au demonstrat că vesticii, imperialiștii, au făcut eforturi uimitoare pentru a trimite tot ceea ce cerea Moscova. Au fost formate convoaie de vapoare și multe dinte acestea au fost pierdute cu tot cu încărcătura prețioasă. Anglia n-a reușit să asambleze suficiente tancuri pentru dotarea la timp a tuturor diviziilor blindate și astfel generalul Rommel a putut să intre în legendă în Africa de Nord. Totuși, au fost găsite pentru ajutorarea lui Stalin 615 tancuri, dar acestea au ajuns pe fundul mării înghețate. Americanii au pierdut 417 exemplare din modeleleShermanșiGrant, mașini cuirasate în mod deosebit și armate cu tunuri puternice după standarde stabilite la Washington.
Era o dotare impresionantă, cinci divizii complete cu ceea ce aveau Aliații în dotare. Era cu mult sub nivelul renumitului T-34, dar acesta era stadiul producției occidentale și militarii se descurcau cu ceea ce primeau.
Se poate spune că exemplul de mai sus se referă la prea puține tancuri pentru a influența cursul evenimentelor, dar erau suficiente pentru a demonstra că la Washington și Londra se făceau eforturi impresionante pentru ajutorarea lui Stalin și nu se ținea cont chiar de nevoile propriile trupe. Au fost expediate 443 de tancuriStuart, blindate ușoare ce erau utilizate în misiuni de recunoaștere și pentru sprijinirea infanteriei.
Forțele sovietice au profitat de ceea ce a trecut printre submarine și numai din modelulShermanau ajuns în porturile nordice 2.653 de exemplare, ceea ce era un efort economic imens pentru o țară aflată chiar în război global. Echivalentul a 13 divizii de tancuri medii era ceva copleșitor pentru o Germanie epuizată și bombardată. Au fost în total 6.907 de mașini predate sovieticilor și utilizate.
Este uimitor cum au putut istoricii să omită acest efort militar și să inventeze o realitate paralelă, dar al lor bine a fost mai presus de rațiune și acum se repetă poveștile despre unicul eroism sovietic. Oare cele 16 nave militare britanice n-au avut un preț și o contribuție la efortul de război? Blindatele pierdute au fost încărcate împreună cu alte mărfuri vitale în 85 de cargouri care au pierit in valuri. Acestea nu se pun la contribuția la victoria finală? Ambele războaie mondiale au avut loc în epoca mașinismului și acesta a provocat nenumărate victime. Lupta mașină contra mașină a înlocuit eroismul tradițional și era chiar mai costisitor decât războiul cu mase de militari.
Washingtonul și Londra au făcut prea multe pentru ajutarea colosului ideologic, cel dornic să primească bunuri și arme numai cât timp existau inamicii din Axă și apoi în perioada de refacere. Revoluția mondială rămânea un obiectiv fundamental al regimului stalinist.
Sursă imagine:Wikimedia Commons