Examenul de bacalaureat este deosebit de important în viața comunităților contemporane, tineretul urmând să demonstreze ce cunoștințe și competențe a dobândit timp de 12 ani. Ministerul își asumă misiunea dificilă a redactării programei școlare, a aprobării manualelor și, mai ales, a redactării subiectelor. Absolvenții umaniști trebuie să primească la proba obligatorie a profilului subiecte despre evenimentele din Istorie.
Problema este că statul român n-a mai schimbat cărțile elevilor de mult timp și au rămas interpretări eronate renumite. Autorii de subiecte au avut o deosebită preferință pentru perioada comunistă. Din păcate, elevii sunt învățați că Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a opus cu eroism politicii lui Nikita Hrușciov ce urmărea transformarea României populare intr-un stat agricol, o bază de alimente pentru regiunile industrializate ale lagărului comunist. Planul Valev a fost prezentat în diferite moduri de autorii cărților școlare și s-a ajuns la concluzia că autoritățile de la București au putut să dezvolte industria. Grav este că generații întregi de elevi vor rămâne cu ideea că a fost un adevărat conducător patriot. Istorici și birocrați repetă povestea despre vitejie și nu vor să spună că a fost o mare dezinformare și tot Planul Valev a fost un simplu articol de Geografie economică dintr-o revistă de care abia dacă auzeau specialiștii sovietici. Chiar dacă geograful sovietic de origine bulgară a scris clar că întreaga economie a României trebuie să se industrializeze în jurul combinatului metalurgic de la Galați, se tot merge înainte cu vitejia conducerii comuniste de la București. Chiar se poate scrie despre o Declarație de independență în anul 1964. Este incredibil cât de mult poate să se mențină un fals istoriografic și, mai ales, să fie amplificat și inoculat.
O altă idee dragă autorilor de manuale a fost cea a existenței unui național-comunism care s-ar fi manifestat treptat după retragerea trupelor sovietice în anul 1958 și ar fi fost vizibil mai ales în timpul guvernării lui Nicolae Ceaușescu, cel care a avut în 1968 o îndrăzneață acțiune de condamnare a invaziei sovietice în Cehoslovacia, stat prieten în timp și furnizor de tehnologii pentru economia socialistă. S-a scris mult despre politica de independență a lui Nicolae Ceaușescu în raport cu Uniunea Sovietică și mitul persistă în Istoriografia contemporană. Realitatea a fost că s-a făcut totul pentru o colaborare eficientă cu imperiul roșu și documentele istorice sunt clare. Au fost cumpărate de dincolo de Prut sute de tancuri T-55 și avioane MiG-21, ceea ce a pus o presiune deosebită pe nivelul de trai. Este greu de crezut că autoritățile de la Moscova ar fi livrat tehnică militară către un stat rebel și cantitățile nu erau neglijabile. Adevărul este că liderul de la București făcea eforturi deosebite în vederea menținerii economiei sovietice in vederea realizării revoluției mondiale sau marele vis de transformare a întregii lumi într-un unic lagăr ideologic. Nicolae Ceaușescu a dus permanent această politică și au fost achiziționate ulterior avioane de vânătoare scumpe de tip MiG-23 și MiG-29, cele din urmă fiind comandate în 1989, perioadă în care poporul nu avea dreptul la pâine și căldură. Este greu de crezut că un lider comunist, avansat în cele mai înalte posturi în urma acțiunii tancurilor sovietice, putea să ducă o politică de iubire pentru neamul românesc. Ideologia comunistă era una internaționalistă și ura tot ceea ce era cu adevărat românesc. Nu este de mirare că mase de intelectuali au părăsit patria socialistă în mod ilegal și mulți au pierit de gloanțe pe granița cu Iugoslavia. Nu este de mirare că încă se crede că Nicolae Ceaușescu a fost un adevărat patriot și masele de români repetă teza serviciilor secrete la infinit. Manualele nu sunt suficient studiate și, mai ales, analizate critic.
Statul român a păstrat multe din tezele învechite și nu se dorește introducerea de interpretări noi deoarece nu sunt încă asimilate drept adevăr științific. Ar trebui să fie revizuite textele manualelor în vederea eliminării erorilor și pentru introducerea unor evenimente istorice ce par epurate de birocrația epocii democratice. De exemplu, nu se vorbește despre foametea din 1945-1947, cea care a fost un adevărat genocid prin înfometare în urma plecării alimentelor peste Nistru. Interpretările asupra trecutului lasă mult de dorit și stilul prezentării este greu de înțeles de către tinerele generații, cele ce sunt dominate de grabă și impulsivitate.
Trebuie scris clar că în perioada 1944-1989 poporul român a fost sub ocupația unei puteri străine care a realizat iluzia de independență. Masele au rămas cu astfel de credințe și doar prin muncă sistematică de convingere se poate distruge munca ocupanților ideologiilor, slugi ale regimului care a generalizat lagărele de exterminare.
Sursă imagine: RomâniaTV