Manualul de Istorie a devenit pentru multe cadre didactice un fel de carte sfântă și toate afirmațiile sunt inoculate elevilor drept adevăruri absolute pentru examenul de bacalaureat și, mai ales, pentru cel ce asigură intrarea în rândurile polițiștilor. S-a format o adevărată industrie a cărților de pregătire și un sistem de meditații ce seamănă cu învățământul din epoca medievală. Nu contează că minciunile sunt cele ale propagandei comuniste sau a celor care au vrut cu orice preț să demonstreze că a existat ceva național în perioada comunistă.
Se scrie și se vorbește mult despre eroismul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și despre faptul că a fost dusă o politică de distanțare față de Moscova și această linie directoare a fost vizibilă în cursul anului 1964 prin Declarația de Independență și respingerea Planului Valev. Această energie era sporită de un sprijin ideologic venit din partea Chinei. Este greu de înțeles cum profesorii pot accepta astfel de minciuni în epoca în care se recomandă gândirea liberă și științifică. Un document publicat de istoricii Petre Opriș și Gavriil Preda încă din anul 2009 vine să distrugă tot mitul distanțării de vecinul ideologic în anul 1964. Generalul de armată Leontin Sălăjan, Ministrul Forțelor Armate, propunea efectuarea unei trageri de luptă cu rachete instalate pe vapoare militare. Cum poate o rachetă să detoneze un întreg sistem istoriografic? Simplu. Ministrul comunist îi propunea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej trimiterea unei nave cu militari pentru efectuarea de antrenamente timp de o lună. Statul comunist dorea să deplaseze un efectiv de 40 de ofițeri și 97 de militari în termen pentru a utiliza în mod eficient cele mai sofisticate rachete din dotare.
Acum urmează partea interesantă. Toată activitatea urma să se desfășoare în baza sovietică de la Sevastopol și este greu de crezut că ar fi permis Kremlinul intrarea unor elemente ostile în port. Urmau să mai ajungă în zona bazei nava purtătoare de rachete și 20 de ofițeri din Statul major al Comandamentului marinei militare. Se observă că Uniunea Sovietică oferise nava militară împreună cu rachetele necesare antrenamentelor și luptelor. Este greu de crezut că Moscova ar fi acceptat acte reale de disidență și ar fi permis ca rachetele avansate să intre pe mâna unor posibili inamici. Intrarea în Sevastopol este o altă dovadă de încredere din partea sovietică. Instruirea urma să se facă în luna iunie și este interesant de observat că era tocmai epoca de aprinse discuții despre Planul Valev.
Se poate spune repede că o singură navă nu poate să demoleze ceea ce pare adevăr științific. Absolut corect! Trebuie să ne punem mereu întrebări și să cercetăm orice afirmație. Același ministru cerea aprobarea pentru efectuarea în perioada 13 – 22 iulie 1964 a unui marș de instrucție cu patru nave școală la Odessa, Sevastopol, Burgas și Varna. Erau trimiși pentru a vedea realizările sovietice și bulgare 47 de ofițeri și 226 de subofițeri, elevi și militari în termen. Ministerul Forțelor Armate avea banii alocați pentru astfel de acțiuni destul de costisitoare.
N-a existat vreo urmă de distanțare față de Moscova, ci au fost făcute anumite jocuri prin care să fie promovat Leonid Brejnev la putere.
Sursă imagine: Fototeca online a comunismului românesc, 30/1961