ouă de paște
1

Istoria și tradițiile Paștelui

Mihai-Claudiu Sima | 5 Mai 2024 | Nr. 606

Crucificarea Lui Iisus Hristos povestită în Noul Testament marchează posibil cel mai important moment în tradiția creștină, iertarea păcatelor oamenilor prin jertfa Mântuitorului pe cruce, fiind sărbătorită de creștini în fiecare an sub numele de Vinerea Mare, sau Vinerea Patimilor, printr-un post negru în care nu se mănâncă și se bea doar apă. Răstignirea a fost în timpul Pesahului (însemnând "a trecut"), eveniment ce semnifica eliberarea de către Moise a evreilor de sub robia Egiptului și era sărbătorit prin sacrificarea unui miel, de aici moartea Lui Iisus fiind interpretată de Biserică ca sacrificiul "Mielului lui Dumnezeu" și tot de aici încă a rămas tradiția tăierii animalului.

Învierea a avut loc la trei zile după, duminica, atunci când un grup de femei, printre care și Maria Magdalena, au găsit bolovanul ce acoperea intrarea către mormânt dat la o parte, iar mormântul gol. Paștele, al cărui nume provine de la sărbătoarea Pesahului, serbează acest eveniment și este celebrat de creștini pe tot Globul, răspândindu-se odată cu dreștinismul și preluând tradiții locale. În 2024 Paștele Ortodox are loc pe 5 mai, în timp ce cel Catolic pe 31 martie. Modul prin care se stabilește data sărbătorii a fost decis în anul 325 e.n. la Sinodul Ecumenic de la Niceea și se ia în calcul echinocțiul de primăvară, 21 martie, și data următoarei luni pline. Astfel, Paștele este sărbătorit în prima duminică după prima luna plină ce urmează echinocțiului, iar cum Biserica Ortodoxă și Catolică folosesc calendare diferite, Iulian, respectiv Gregorian, de cele mai multe ori Paștele are loc în zile distinse pentru cele două religii. O excepție va face chiar anul următor, când Paștele Ortodox și Catolic vor avea loc în aceeași zi, pe 20 aprilie.

Printre obiceiurile cele mai răspândite de Paște este vopsitul ouălelor în roșu. Nu se cunoaște precis cum au preluat creștinii această tradiție, dar există o legendă în care Maica Domnului a lăsat un coș cu ouă la poalele crucii, iar sângele Mântuitorului a curs pe ele. Alt obicei din preajma Paștelui este primirea Sfintei Lumini de la Ierusalim, ce are loc sâmbăta înainte de Paște, în ultima zi de post, atunci când deasupra Sfântului Mormânt se propagă un foc din cer ce aprinde vata pusă pe mormânt. Vata este luată de Patriarhul Ierusalimului, iar lumina este trimisă apoi tuturor creștinilor.

Istoria Paștelui este în strânsă legătură cu istoria creștinismului și a continuat să evolueze cu acesta, chiar preluând obiceiuri relativ noi, precum iepurașul de Paște, ouălele de ciocolată sau făcutul de cadouri, iar acoperirea acesteia în detaliu este oarecum complicată. Chiar dată fiind evoluția sărbătorii, sența s-a păstrat totuși, creștinii amintindu-și în continuare de sacrificiul Lui Iisus Hristos pentru ei șiar întreg evenimentul încă are în centru această memorie și cum iubirea Mântuitorului poate fi luată ca exemplu și îndreptată către familie și cei dragi.

Sursă imagine: Wikimedia Commons