Orice carte de istorie contemporană conține informația că în anul 1964 autoritățile de la București s-au opus cu înverșunare celor scrise în cumplitul Plan Valev și a fost un adevărat gest de eroism și de dragoste pentru neam și patrie din partea celor ce ajunseseră la putere cu ajutorul tancurilor sovietice. Liderii de la Moscova ar fi vrut să distrugă industria României pentru a face din statul din Carpați un grânar al lagărului socialist. Gheorghe Gheorghiu-Dej, cel despre care se spune că a început o formă de național-comunism și de distanțare față de linia Moscovei, chiar de independență, a făcut totul pentru a se opune planurilor prezentate de Emil Borisovici Valev. Istoricii de după 1989 au început să caute fapte pozitive în epoca roșie și au venit cu ideea că a fost o mare victorie a liderului de la București, care a și fost ucis apoi de către agenții Kremlinului drept răzbunare.
Adevărul crud este că istoricii români au cam luat banii degeaba atunci când au început să redacteze astfel de teze și nici măcar nu s-au obosit să citească textul scris de Valev și care a fost publicat în limba română încă din anul 1964. Stă scris acolo negru pe alb că trebuie să se realizeze industrializarea raioanelor dunărene din România, geograful sovietic analizând numai cursul fluviului ce urma să fie o adevărată aortă pentru economia socialistă. Se spunea în cel mai clar mod că inima industriei comuniste urma să fie combinatul metalurgic de la Galați și acesta urma să primească mult cărbune cocsificabil din Uniunea Sovietică pentru a ajunge la o producție de patru milioane de tone de oțel pe an.
Valev n-a scris ceva despre distrugerea fabricilor și despre transformarea terenurilor în ogoare. Dimpotrivă. Vedea peste tot uriașe capacități industriale de producție de tot felul de bunuri și adora oțelul și construcțiile din acest aliaj. Ideologia marxistă a apărut în secolul al XIX-lea la umbra furnalelor și nu putea să evolueze dincolo de limitele timpului.
Geograful sovietic de origine bulgară a mai scris că inima industriei constructoare de mașini o să fie combinatul metalurgic de la Galați și acesta se afla la 20 km de frontiera cu Uniunea Sovietică. Nu putea să fie vorba de vreo urmă de independență dacă centrul industrial putea să fie lovit de artileria cu bătaie mare. Piesele de artilerie de calibrul 122 mm de tip D-74 erau disponibile din 1955 și aveau posibilitatea să ajungă până la 21 km cu focul devastator. O înaintare minimă pe malul românesc al Dunării și tunurile sovietice puteau distruge inima industrială a statului presupus independent. Dimpotrivă. Era o dovadă de încredere și de fidelitate față de Moscova. Istoricii de la București rostogolesc o minciună drept adevăr științific și mediul virtual a transformat povestea într-o adevărată avalanșă de povestiri pline de fantezii despre cum cel care a nenorocit lumea românească a devenit un iubitor de români.
Este interesant de observat până când se va repeta în istoriografia românească povestea cu independența din 1964 și cu eroismul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, cel care a fost expert în exterminarea intelectualilor români cu cărți cu tot. A reușit să realizeze o sterilizare la nivel mental a poporului român și încă se mai scrie că a fost un iubitor de neam și de patrie. Manualele de Istorie publicate după anul 2000 au aceleași teze false despre național-comunism și respingerea Planului Valev.
Sursă imagine: Fototeca online a comunismului românesc, 31(18)/1950