Se scrie prin manualele de Istorie și elevii trebuie să repete la infinit că după 1958 a început o politică de distanțare față de Moscova, plecarea trupelor sovietice dând curaj deosebit lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, cel care a trecut chiar și la eliberarea deținuților politici. Ideea autorilor de cărți școlare vine din volumele scrise de nume consacrate ale istoriografiei românești și se pare că această teză despre distanțare de linia Kremlinului, atât cât se putea în epocă, este un adevăr științific câștigat pentru vecie. Se poate pune întrebarea oare la ce moară macină cercetătorii români? Cum pot emite astfel de judecăți de valoare? Oare sunt plătiți să reabiliteze un regim pur criminal și care n-a făcut ceva util pentru neamul românesc?
Conducerea de la București a fost deosebit de credincioasă Moscovei și, se poate spune fără posibilitatea de a lansa o afirmație eronată, că era mai revoluționară în acțiuni decât stăpânii de la Kremlin? Aceștia aveau încredere deplină în vasalii de pe malul Dâmboviței și cel mai bun semn al încrederii a constat în transferul de tehnică de luptă performantă către armata R.P.R. Au fost înființate în anul 1961 unități pentru lansarea de rachete balistice de tip R-11, fiecare având o masă de 4.660 kg. Acestea reprezentau artileria grea, mai lentă, și au fost oferite și sisteme Luna, cele ce atingeau ținte de la cel mult 55 km și aveau o masă de 2.240 kg. Au venit în anul 1962 și livrările au continuat. Nicolae Ceaușescu a cerut și a primit în anul 1982 rachete Luna-M, modernizate, care aveau masa sporită la 2.450 kg și ajungeau la 70 km. Au fost luate anterior, în 1978, și rachete Scud-B cu masa de 6.350 kg, cele mai puternice arme din dotarea artileriei române.
Se observă că n-a fost vorba de vreo distanțare de Moscova, ci se poate scrie că a fost chiar o apropiere în ceea ce privește achizițiile de armament, cele care au înfometat poporul român. N-ar fi oferit Leonid Brejnev rachete unui inamic nici măcar pentru mulți arginți.
Sursă imagine: Fototeca online a comunismului românesc, 116/1951