Regimul comunist de la București a dezvoltat o întreagă poveste despre o agricultură înfloritoare și mulți politruci au avut talent la scris. Mulți români sunt convinși astăzi că pe vremuri era nai bine și că statul format cu tancul sovietic era un simbol al eficienței. Mulțimile nu gândesc și repetă idei puține date de către anumite cercuri de interese și de putere.
Anuarul statistic publicat pentru anul 1985 conține și datele recensământului efectuat de autorități pentru a vedea câte animale sunt în patria socialistă. Există o statistică pe județe și pe forme de proprietate și informațiile despre situația din Argeș sunt interesante. Bovinele erau considerate de importanță strategică prin faptul că ofereau lapte, carne și pielea pentru haine și încălțăminte. Valorificau hrana ieftină reprezentată de iarbă, paie și coceni, producțiile ridicate de lapte implicând însă un consum de cereale sau sfeclă. Au fost înregistrate 214.100 de exemplare și țăranii ziși particulari aveau 59.700 de capete. Cei care trăiau în zone mai izolate sau n-au vrut să intre în forme cooperatiste dețineau astfel 27,8% din animalele mari ale județului din sudul țării.
O altă parte a efectivelor de animale se afla la țăranii cooperatori și aceștia dețineau 65.000 de capete sau 30,3%. Se observă că sătenii aveau acasă peste jumătate din efectivele de animale ale unității administrative (58,2%).
Autoritățile comuniste de la București nu reușeau să dezvolte o agricultură socialistă eficientă din moment ce oamenii nu erau mulțumiți de modul în care se făceau repartizările de venituri și cei harnici erau trași în jos de cei care se învârteau prin fermele de stat sau cooperatiste. Preferau să facă sacrificii și să țină animale pe care să le îngrijească în vederea asigurării hranei familiei, a copiilor de la oraș și să mai vândă câte ceva pentru a putea să cumpere cele necesare gospodăriei personale. Statul comunist nu era mulțumit cu existența acestei forme independente, cam capitalistă chiar, dar a trebuit s-o tolereze pentru a nu apărea foametea renumită în lagărul egalitarist.
Toate statele comuniste au tolerat această inițiativă particulară, uneori prezentată în presa regimului drept model pentru ceilalți agricultori, dar autoritățile aveau grijă să impună cote sau pământurile rămase pe lângă vatra satelor sau chiar printre locuințe era luat sub motivul că se realizează politica de sistematizare a localităților sau de valorificare superioară a terenurilor prin utilizarea mijloacelor mecanizate.
Statul comunist a fost împotriva neamului românesc și a făcut totul în vederea implementării ideilor venite de peste Prut. Nu conta soarta oamenilor supuși marelui experiment ideologic în cadrul unui lagăr numit România socialistă.
Sursă imagine: Fototeca online a comunismului românesc, 7/1945