Documentarele de televiziune sunt deosebit de interesante prin modul în care sunt combinate imaginile cu explicațiile științifice și ecranele luminoase permit pătrunderea ideilor adânc în creierul mulțimilor. În plus, se răspândesc rapid la nivel planetar. O specialitate apărută pentru a aduce audiență este cea în care se fac tot felul de topuri și clasamente. Nici măcar istoria militară n-a fost ocolită de fenomenul mediatic.
Un documentar realizat în Marea Britanie și difuzat pe un canal românesc în ziua de 5 februarie 2023 a propus stabilirea unei ierarhii a marilor comandanți din secolul al XX-lea și au fost aleși zece generali care s-au remarcat prin realizările pe fronturile din ce în ce mai extinse. Alegerile autorilor au fost deosebit de ciudate și au omis multe personalități care au făcut ceva impresionant. A fost omis mareșalul Ferdinand Foch, comandant care a condus ofensiva Antantei în anul 1918 și a ales o strategie perfectă pentru înfrângerea armatei germane cu reducerea numărului de victime. Ordonarea de ofensive succesive în sectoare îndepărtate nu mai permitea aducerea rezervelor pentru închiderea breșelor și retragerea apărătorilor era inevitabilă. Introducerea tancurilor în luptă ducea la uzarea infanteriei și moralul se prăbușea în fața monștrilor din oțel. Armata germană a fost silită să cedeze și armistițiul a întrat în vigoare la 11 noiembrie 1918. În plus Ferdinand Foch a trebuit să dea dovadă de multă abilitate pentru a limita rivalitățile existente între generalii diferitelor armate subordonate.
Cea mai ciudată alegere a fost cea pentru prima poziție și aici a fost plasat renumitul mareșal sovietic G. K. Jukov. Autorii documentării și consultanții reputați au mers pe teoria clasică a comandantului care a reușit să obțină victorii în toate bătăliile la care a participat și el i-a adus gloria lui Stalin. Se vede clar aici că se refuză gândirea critică și se merge pe varianta clasică, oferită ieftin de către aparatul sovietic de propagandă.
Realitatea a fost una crudă și nu este amintită de istoricii comozi și plătiți generos de centrul de putere de la Kremlin. Comandantul sovietic avea o pregătire militară rudimentară, dar a înțeles că trebuie să fie inflexibil atunci când era vorba de îndeplinirea ordinelor venite de la Stalin. Dictatorul de la Moscova avea nevoie de un executant fidel, capabil să-i terorizeze pe generali și ofițeri. Jukov avea obiceiul să dea ordine rapide privind executarea celor care n-au avut noroc în lupte. Dacă la nivel individual au fost multe drame, la nivel strategic generalul sovietic era uimitor de șocant. Era adeptul atacurilor frontale împotriva pozițiilor germane și nu conta cât de puternice erau fortificațiile de campanie. Soldații erau trimiși direct în gura mitralierelor germane. Valuri după valuri se loveau de liniile defensive și pierderile erau incredibile. Sunt relatări conform cărora pe mitraliorii germani îi lăsau nervii când vedeau ce prăpăd au făcut rafalele precise în rândurile dese. Dacă bătălia de la Stalingrad a ieșit bine și a ajuns în centrul atenției istoricilor, comandantul Jukov a fost pasionat de atacurile frontale din zona Rjev. Operațiunea Marte a început la 25 noiembrie 1942 și a fost o catastrofă pentru asaltatori. Se spune că au fost nimicite unități întregi de tancuri, vreo 1.600 de mașini pierdute. Infanteria sovietică a fost măcelărită până când chiar comandanții sovietici au dat ordin de încetare a luptelor pentru refacerea unităților. Luptele din anii 1942 și 1943 s-au soldat cu pierderi totale de 2,3 milioane. A fost un măcel cumplit din dorința lui Jukov de a fi pe plac lui Stalin.
A fost un antrenament pentru dezastrul de la Berlin. Capitala nazistă a căzut în mai 1945, dar Jukov era cu mintea blocată doar la capitolul atac frontal. Numai pentru înălțimile Seelòwe au fost pierdute cel puțin 727 de tancuri. A fost prăpăd și printre infanteriști, dar era un detaliu nesemnificativ pentru Jukov.
Mareșalul transformat în mit de către propagandiști nu mai era interesant pentru Stalin pentru că avea o mulțime de ofițeri talentați și instruiți. Cum Uniunea Sovietică era statul în care brutele puteau avansa în cele mai înalte posturi, Jukov a ajuns ministrul forțelor armate in 1955 și a avut grijă să-și amplifice gloria militară până când a fost înlăturat în 1957 doar pentru că părea interesat de puterea absolută și Nikita Hrușciov a manevrat abil.
Jukov a fost doar un măcelar care a profitat de masele de oameni și de tehnică de luptă puse de Stalin la dispoziție pentru a duce un trai de nobil până la sfârșitul vieții. Regimurile totalitare permit ascensiunea rapidă a persoanelor cu potențial criminal. Mai mult. Este posibilă acumularea persoanelor negative în aceeași grupare politică și populația este supusă la tot felul de experimente generate de mințile bolnave.
Sursă imagine: Wikimedia Commons