vladimir putin și aleksei navalnîi
1

Kremlinul, Navalnîi și dezastrul politic din februarie 2024

Ionel-Claudiu Dumitrescu | 16 Februarie 2024 | Nr. 498

Istoria se scrie în fiecare zi în urma deciziilor luate de către politicieni dornici să se mențină cu orice preț la putere și nu contează consecințele faptelor propuse sau realizate. Cum mulți se consideră mai presus de lege și nu există cineva care să le frâneze activitățile, pot fi luate cele mai fanteziste decizii și impactul lor poate să fie local sau chiar mondial. Marea preocupare a celor din vârful piramidei sociale constă în manipularea maselor astfel încât să se creadă că prezentul nu se poate trăi fără ceea ce spun politicienii și că numai ei sunt cunoscătorii viitorului. Realitatea este că nu știu ce fac și dezastrele se țin lanț sau apar realități ce conduc mai repede sau mai încet spre o prăbușire a întregii structuri. Numai aparența de prestigiu obținut prin teroare și hotărâre poate să asigure menținerea sistemului politic.

Ziua de 16 februarie 2024 a fost marcată de sosirea informației că a decedat Aleksei Navalnîi, cel mai cunoscut opozant al regimului instaurat de actualul președinte al Federației Ruse. Cazul activistului este cel mai clar exemplu că Moscova a rămas un centru de putere pur criminal, cel care a moștenit ideile lansate de Lenin și Stalin. Aleksei a fost otrăvit cu substanțe pe care numai conducătorul stratului le aprobă spre utilizare, apoi omul a fost salvat de către specialiști germani, dar autoritățile ruse l-au arestat de cum s-a întors în dulcea patrie întinsă pe două continente și care nu prea are granițe. A urmat intrarea în acțiune a legiunilor de procurori care aveau drept misiune să inventeze dosare în purul stil stalinist al perioadei interbelice, epocă în care orice locuitor era suspect și nu putea să scape nepedepsit. Mulți nici nu mai erau trimiși în fața judecătorilor, procedeu prea lent și costisitor. Se proceda la arestări administrative în masă și lagărele de concentrare erau mereu pline, așa cum nu exista nici măcar în Germania nazistă. Aleksei Navalnîi a fost trimis într-un loc de concentrare care a fost botezat colonie penitenciară.

Omul politic a fost astfel izolat de societate și doar unele informații au mai fost permise pentru a se da impresia de democrație în ochii străinătății. Aleksei nu putea să scape din ghearele serviciului secret pentru că era vinovat de toate relele cele mai grave din lume. Victima era o persoană prea citită și un intelectual nu este pe gustul celor ce sunt specializați doar în diversiuni ordonate. Grav era că omul politic dădea dovezi că putea să gândească altfel decât cerea centrul de putere de la Kremlin, acolo unde contează numai mizeria morală.

Aleksei era cunoscător de limbă engleză, ceea ce pentru un agent al serviciilor secrete de tip CEKA este deja o crimă fără posibilitate de iertare. Mai grav. Omul intrat în malaxorul aparatului statului mai avea o vină și mai gravă: studii în SUA. Orice persoană atinsă de ideile occidentale este contaminată de un fel de boală contagioasă și incurabilă.

Mai avea o vină de care nu putea să scape: era de origine etnică ucraineană. Cum acum se duce un crâncen război împotriva Ucrainei, omul politic era văzut ca un trădător, indiferent de idei și fapte.

Liderul de la Kremlin a scăpat de un posibil concurent, ideea de bază a sistemului fiind că trebuie să existe un unic conducător, aparent atotcunoscător și atotputernic. Un discurs al președintelui rus în fața lucrătorilor dintr-o fabrică de tancuri demonstrează perfect că puternicii zilei din Rusia au rămas la stadiul de morți vii și nu există șanse de schimbare. Locul discursului este exact pe gustul lui Stalin, cel care a introdus moda dezvoltării maselor de tancuri și care erau concepute și pregătite pentru cucerirea vecinilor și chiar a întregii lumi în numele ideologiei comuniste. A mai spus ceva liderul totalitar ce trimite la moarte mulțimi de oameni. Vrea ca fiecare femeie să nască doi copii în vederea menținerea nivelului populației sau chiar trei pentru o sporire a neamurilor și astfel să crească forța statului, ceea ce înseamnă un material uman pe care Kremlinul să-l toace după ideile fantastice ale celui aruncat de valurile intrigilor murdare în cel mai înalt post din statul supradimensionat.

Moartea lui Navalnîi și discursul din fabrica de tancuri demonstrează că politicienii au tendința să cadă în trecut și să condamne popoarele la primitivism intelectual.

Sursă imagine:Wikimedia Commons