Martie 1953. Stalin a murit. Rusia sovietică putea să cunoască o evoluție spre normalitate, dar urmașii celui dispărut au vrut să demonstreze cu orice preț că se poate și mai rău și că nu trebuie să te aștepți la ceva bun de la Moscova. Moscova nu crede în lacrimi.
Mareșalii sovietici au fost întotdeauna îndrăgostiți de ofensivă și de străpungerea liniilor defensive inamice prin mari concentrări de artilerie, dar acestea erau extrem de costisitoare prin cantitatea impresionantă de muniții consumată. S-a propus atunci efectuarea unui exercițiu în care să fie folosită arma nucleară în mod fizic. În armată totul trebuie testat pe viu pentru a se demonstra în mod clar eficacitatea mijloacelor de luptă.
Mareșalul G. K. Jukov a primit misiunea să organizeze exercițiul și a fost aleasă zona Toțkoye din regiunea Samara. Era un ținut cu sate, ogoare și păduri, dar a fost sacrificat din interese de partid la 14 septembrie 1954.
Bomba nucleară a fost urmată de un bombardament de aviație și artilerie pentru nimicirea completă a inamicului. Nu se jucau generalii sovietici în timpul exercițiilor cu puține proiectile și acelea de manevră. Au fost trimise la asalt 320 de avioane și multe bombe au răvășit solul radioactiv. A urmat apoi atacul tancurilor și al infanteriei în transportoare de trupe. Nici aici nu s-a făcut economie. Enciclopediile electronice amintesc de 600 de tancuri și 600 de transportoare ale infanteriei. Au fost folosiți 45.000 de militari și mulți au trecut prin zona radioactivă. Au fost împinși cât mai aproape de locul detonării dispozitivului RDS-4. S-a mers înainte deoarece militarii erau bărbați adevărați și făceau totul pentru victoria cauzei unei armate invincibile.
Experimentul a fost un eșec total din punct de vedere rațional. Au fost afectați mai mult sau mai puțin 45.000 de bărbați în floarea vârstei. Au fost consumate cantități impresionante de muniții și carburant pentru a se afla că trupele pot ataca prin teren radioactiv. Au fost pierdute definitiv uniformele trupelor, tancurile și blindatele. O zonă fertilă a devenit deșert și nu se știe exact pe unde au ajuns particulele radioactive duse de curenții de aer. Rusia sovietică părea mare, dar pulberile toxice puteau ajunge să fie concentrate pe terenurile agricole sau pe localități. Secretul de stat ascundea mereu marea mizerie socialistă. Era a doua zonă arsă de focul nuclear după poligonul de la Semipalatinsk. Pofta de supremație mondială nu ținea cont de astfel de detalii.
Echipamentul folosit a fost înlocuit pentru a avea supremație numerică în raport cu forțele americane și au fost asamblate tancuri și mașini de luptă ale infanteriei din ce în ce mai costisitoare. Industria militară consuma cele mai bune resurse ale lagărului socialist și în cantități în creștere.
Conducătorii Uniunii Sovietice au fost cei mai mari dușmani ai poporului sovietic, termen prin care se încerca topirea tuturor etnicilor în numele unei ideologii utopice. Chiar dacă s-a demonstrat că socialismul este o nebunie, politicienii tot încearcă să experimenteze cu ceea ce este absolut mort. Conducerea de la Kremlin s-a declarat urmașa Uniunii Sovietice, ceea ce este adevărat, și a început să pună la cale refacerea fostului imperiu, indiferent de costurile acțiunii. Războiul din Ucraina este acest simbol al luptei pentru putere cu orice preț. Iluzia autorității îi face plăcere creierului primitiv al speciei.
Sursă imagine: The Aviation Geek Club