Termenul nazist pentru spațiu vital este definit astăzi drept ceva deosebit de negativ și se referă la pretențiile teritoriale ale statului german asupra unor teritorii care să asigure hrănirea unei populații numeroase și aprovizionarea industriei cu materii prime. Ziua de 8 mai 1945 a rămas în istorie prin dispariția statului inventat de Adolf Hitler, dar ideile despre ocuparea unor noi ținuturi a rămas în mintea politicienilor sub diferite forme și interpretări.
China a devenit o mare putere industrială după 1989 prin acceptarea investițiilor străine în fabrici din ce în ce mai înfometate de resurse și energie. Chiar dacă statul asiatic are o suprafață echivalentă cu a unui continent, conducerea de la Beijing nu este mulțumită și duce o politică agresivă de expansiune. A fost obținut controlul asupra Macao și Hong Kong, centre de afaceri deosebite, dar se poate și mai mult.
Obiectivul următor trebuie să fie statul Taiwan sub pretext că este un teritoriu chinez și trebuie în mod obligatoriu să fie sclavul conducerii de la Beijing. Nu contează ce vor oamenii din insulă, ci sunt importante tezele celor care ocupă fotolii în centrul de putere din nordul prăfuit. Ocuparea insulei este deosebit de interesantă din punct de vedere strategic și poate să aibă un impact mondial, un adevărat tsunami economic. Producția de componente electronice de înaltă calitate este fundamentală pentru industria constructoare de mașini și chiar pentru uzinele militare. Ideal ar fi să fie ocupate fără lupte, dar și distrugerea intr-un război devastator nu este lipsită de importanță pentru zișii eliberatori.
Conducerea comunistă este interesată și de Marea Chinei de Sud, întinsa suprafață de apă ocupând 3.500.000 kmp. Ocuparea unor insule sau construirea unora artificiale permite forțelor militare să instaleze lansatoare de rachete și aerodromuri pentru noile și scumpe avioane multirol. Extinderea spre sud ar permite controlarea rutelor comerciale ce asigură aprovizionarea Japoniei. Flota asiatică ar putea să ajungă să domine și centrul tehnologic din Singapore. Petrolul din Indonezia și Brunei ar începe să curgă spre nord.
Războiul din Ucraina este deosebit de interesant din punct de vedere strategic. Moscova crede că luptă pentru slavă și pentru a ajunge o mare putere la nivel mondial. Realitatea este că în fiecare minut îi scade potențialul militar și astfel distanța față de China se mărește. În plus, colosul întins pe două continente a pierdut accesul la piața valutei forțe și a fost obligată să livreze materiile prime către China. Statul asiatic este o adevărată gaură neagră unde dispar petrolul și gazele naturale, dar este foarte posibil ca plățile să nu fie interesante în yuani sau ruble. Kremlinul ar putea să apeleze la arsenalul imens al Beijingului, multe arme fiind copii ale tehnicii sovietice. Livrările ar fi deosebit de plăcute pentru China și sub motiv că SUA sprijină Taiwan-ul și o astfel de justificare a fost lansată în martie 2023. Rusia este doar un imens spărgător de gheață în lupta împotriva Occidentului și un război devastator în Europa ar fi exact ce vrea în taină conducerea comunistă. Rusia și NATO ar fi slăbite și astfel ar apărea un nou stăpân totalitar al planetei. Liderul de la Kremlin este acum un simplu sclav ce muncește pentru noua putere și nu contează pentru ce zice că luptă. Slava Rusiei este îngropată în noroiul Ucrainei pentru totdeauna.
Conducerea de la Beijing dorește o expansiune economică la nivel planetar, dar creșterea cifrei de afaceri este însoțită de expansiune ideologică și militară. Important este să fie un singur lagăr comunist peste care să troneze niște îmbuibați favorizați de soartă și de aranjamentele murdare. Tot ce face Beijingul este negativ pentru omenire.
Sursă imagine: Hong Kong Free Press