Conflagrația care a ȋndoliat cea mai mare parte a planetei și, ȋn special, Europa s-a ȋncheiat oficial la 11 noiembrie 1918 printr-un armistițiu ce a marcat recunoașterea ȋnfrȃngerii Puterilor Centrale ȋn frunte cu Germania. Pierderile umane au fost uimitoare ȋn raport cu alte conflicte militare, tunurile și mitralierele demonstrȃnd din plin la ce forțǎ de distrugere a ajuns tehnica oferitǎ de revoluția industrialǎ, dar nu aceasta a fost principal consecințǎ a rǎzboiului. Epuizarea nervoasǎ a combatanților a dus la o lipsǎ de rațiune fǎrǎ egal ȋn istorie și militarii au ȋnceput sǎ uite de menirea lor inițialǎ și sǎ se implice ȋn politicǎ de partea celor ce aveau idei presupus noi și interesante din punct de vedere social. Creșterea diferențelor dintre cei bogați și cei sǎraci a favorizat rǎspȃndirea teoriilor de tip socialist și lipsa unor bariere polițienești și militare a dus la anarhia din Rusia și apoi la formarea unei forțe ce a trecut la expansiune spre nivel planetar. Numai acțiunile prin care Franța a primit alimente din SUA și Marea Britanie a strȃns cu grijǎ armamentul soldaților ce se ȋntorceau la vatrǎ a ȋmpiedicat rǎspȃndirea rǎzboiului civil ȋn ȋntreaga Europǎ, consecințele fiind devastatoare pentru civilizație. Masele ȋnarmate nu sunt decȃt factori de distrugere, ceva ce demonstreazǎ astǎzi Siria la o scarǎ mai micǎ.
Sursă imagine: Primul Război Mondial: Brancardieri, Mesopotamia, preluată de la Wellcome Collection, licențiată sub CC BY 4.0
