Instituția legislativǎ formatǎ din aleși ai poporului ȋn urma unui vot a ȋnceput sǎ prindǎ contur ȋn Anglia secolului al XVII-lea și era menitǎ sǎ limiteze abuzurile puterii monarhice. Treptat a devenit principala forțǎ ȋn stat, dar se afla ȋn permanentǎ confruntare cu puterea executivǎ. Adunǎrile numeroase au ȋnceput sǎ-și dovedeascǎ limitele pe mǎsurǎ ce ritmul vieții a devenit din ce ȋn ce mai alert și dezbaterile ȋndelungate nu mai erau ȋn pas cu vremurile. Chiar și ȋn Romȃnia ruralǎ a ieșit la ivealǎ aceastǎ lipsǎ de modernitate ȋncǎ de la sfȃrșitul secolului al XIX-lea. Legile erau votate cu mare ȋntȃrziere sau erau uitate prin sertarele deputaților. S-a propus prin 1898 adoptarea calendarului gregorian ȋn locul celui iulian pentru a fi la același nivel cu Occidentul și s-a fǎcut o comisie din oameni de științǎ, celebru fiind Spiru Haret. Specialiștii și-au fǎcut datoria și documentul cerut a fost ȋnaintat forului legislativ. A intervenit uitarea, mereu era ceva mai urgent de rezolvat, și abia ȋn aprilie 1919 s-a reușit introducerea noului calendar, graba fiind provocatǎ atunci de unirea cu ținuturi romȃnești ce aveau noul sistem cronologic. Lumea politicǎ a mers mai departe ȋn același stil și istoria se va repeta cu multe legi.
Sursă imagine: Camera Deputaților a Parlamentului României
