Operațiunea militară specială din Ucraina a demonstrat politicienilor din Uniunea Europeană că Rusia nu poate să fie un partener sigur în ceea ce privește livrarea de combustibili și de materii prime. Conducerea de la Moscova a rămas mereu ancorată în trecutul comunist și nu înțelege decât să distrugă destine și comunități. Aceasta este unica sa menire până când o să dispară în negura istoriei. Orice om cu putere de decizie trebuie să caute soluții pentru obținerea de energie electrică ieftină, multă și, mai ales, constantă. Gazul natural venit din vastele spații rusești era tot un combustibil fosil și care contribuia la poluarea planetei.
Cursurile de apă au rămas o soluție extrem de rentabilă de obținere a curentului electric pentru comunitățile mari și mici. Cercetarea a venit deja cu soluții rafinate pentru exploatarea căderilor de apă.
Firma franceză Turbiwatt a reușit să descopere instalații de forță care să exploateze și cele mai mici râuri cu o intervenție minimă asupra mediului înconjurător, rezistența aparatelor fiind testată și în România. Clienții pot fi interesați de o turbină T800 care este capabilă să livreze anual peste 300.000 kWh, ceea ce ar putea să însemne acoperirea necesarului de consum pentru circa o mie de gospodării lunar. Spațiul românesc oferă numeroase posibilități pentru montarea unor grupuri energetice care să ofere energie electrică din belșug și în mod constant, impactul asupra mediului natural fiind redus. Râul Tisa în apropiere de orașul Sighetu-Marmației are un debit bogat și o viteză mare a apei. Dacă Ucraina ar fi de acord, s-ar putea instala o serie de turbine la nivelul cursului apei în varianta mai puternică T1300 Tigre. Nici cursul Vaserului din Maramureș nu este de neglijat din punct de vedere energetic cel puțin pentru consumul local. Un debit bogat are și Dâmbovița în apropierea Mănăstirii Negru Vodă. Forța apei este impresionantă în defileu și poate să fie exploatată relativ ușor și cu un impact limitat asupra mediului.
Marile hidrocentrale au fost construite în perioada comunistă chiar prin sacrificarea oamenilor catalogați drept dușmani ai poporului. A fost obținută astfel energie prin sânge nevinovat și comunismul s-a menținut numai pe oase de ființe omenești. Forța volumului de apă pune în mișcare turbine de tip Pelton, Francis sau Kaplan și apoi este eliminată cu putere. Această energie cinetică se pierde și ar putea să fie exploatată de modernele turbine ale firmei franceze Turbiwatt. Câteva instalații Tigre de 1,3 MW la fiecare canal de evacuare ar putea să stoarcă și ultima picătură de energie a lichidului vital. Multă apă a curs pe Dunăre fără să fie exploatată după ce trece prin turbinele de la Porțile de Fier I și II. Specialiștii din perioada comunistă considerau că o hidrocentrală de mare putere prin volumul de apă poate să fie construită de România și Bulgaria în zona Turnu Măgurele.
Geograful E.B. Valev, renumit în spațiul românesc, se întreba dacă este mai bine să faci centrale termoelectrice de mare putere sau să fie o rețea cu generatoare mai mici. Se poate observa că România contemporană nu valorifică potențialul nordic al țării și ar fi cazul să se caute soluții pentru investiții dincolo de Bicaz. Foamea de energie poate să fie ostoită și prin dezvoltarea turbinelor eoliene, dealurile din județul Iași fiind perfecte pentru captarea forței vânturilor, surplusul de energie putând să fie folosit la obținerea de hidrogen prin descompunerea apei. Gazele rezultate pot fi arse în termocentrale ecologice.
Acum se irosește multă apă pentru că omenirea a mers numai pe principiul profitului imediat și se neglijează investițiile pentru viitor. Studiile pentru obținerea de energie electrică trebuie să fie în centrul atenției savanților din întreaga lume, dar, din păcate, sunt relativ puțini cei ce sunt preocupați în mod serios de problemele energetice în politică și economie.
Sursă imagine: Porțile de Fier I, de Ţetcu Mircea Rareş, licențiată sub CC BY-SA 2.5