Perioada medievală nu s-a deosebit prea mult în raport cu celelalte epoci ale evoluției speciei și se credea că religia aduce fericirea în această lume și dincolo de pragul morții. S-a continuat cu ridicarea de temple grandioase în raport cu dimensiunile comunităților și cele mai bune materiale erau alocate lăcașului de cult. Mult mai grav era că exista și se dezvolta teoria că numai o credință este cea adevărată și celelalte popoare pot fi atacate în numele adevărului suprem.
Regii Ungariei au moștenit o tradiție războinică din pustiurile Asiei și aceasta a fost combinată cu ideea că sunt asemenea apostolilor și că pentru mântuire trebuie să ducă războaie de expansiune împotriva vecinilor ortodocși. Cum existau rezerve de populație și ținuturile de la sud și est de Carpați erau cunoscute drept mănoase, expedițiile militare de cucerire nu s-au lăsat așteptate. Prima care a fost descrisă pe larg a fost cea condusă de regele Carol Robert de Anjou în anul 1330 și Cronica pictată de la Viena abundă în detalii. Chiar dacă exista un avantaj în ceea ce privește dotarea cu armament, oastea maghiară a fost blocată într-un defileu și a suferit un dezastru, regele abia scăpând cu viață. Ostașii valahi nu puteau să fie prea iertători cu cei ce jefuiau și ucideau în numele unei religii monoteiste agresive. În plus, era și ocazia potrivită să se pună mâna pe o pradă bogată. Este interesant de precizat că bogații doreau și bunurile celor definiți drept săraci în loc să-și vadă de propriile gospodării. Misticismul religios duce însă la o lipsă de rațiune și persoanele atinse nu se mai gândesc la propria persoană. Regele Carol Robert de Anjou a avut coșmaruri cu imagini din timpul bătăliei de la Posada până când a murit în anul 1342, dar tot se mai gândea cum să controleze statul vecin. Oamenii striviți de pietre sau străpunși de sulițe și săgeți erau sângeroasa imagine a obsesiilor religioase. Cum oamenii erau sclavii religiei, Istoria s-a repetat.
Regele Ludovic de Anjou a povestit despre aceste chinuri, dar în 1368 a organizat o campanie militară de amploare împotriva Țării Românești. O armată ataca spre cetatea Severinului și o alta venea dinspre Transilvania pe la Buzău. Se realiza astfel o încercuire strategică și planul pe hârtie arăta bine. Oastea regală a fost blocată în partea de vest a Olteniei de către steagurile domnitorului Vlaicu Vodă și cea din Ardeal a fost surprinsă într-un defileu unde nu se putea desfășura. Cavaleria grea era lipsită de forța de izbire și probabil arcașii au făcut prăpăd de la mică distanță. Cronicarul Ioan de Târnave a amintit că numai rămășițe ale oastei de invazie au reușit să se întoarcă în Țară Bârsei și cu cadavrul voievodului pentru o înmormântare creștinească. Nicolae Lackfi abia preluase puterea în anul 1367 și era dornic să se afirme din punct de vedere militar, valoarea în epocă fiind dată de numărul de victime făcute personal cu sabia. Aproape toată elita militară participantă la expediție a pierit de armele ostașilor pârcălabului Dragomir și a fost o lecție pe care ar fi trebuit s-o învețe cavalerii epocii.
Au fost dezastre militare care au convins conducerea regatului maghiar că este mai bine să se colaboreze cu statul de la sud de Carpați și poate cândva o să devină catolic și parte a Ungariei. Aceste expediții au generat victime și peste ani Ungaria a înregistrat un deficit de militari din moment ce obligațiile ostășești erau reduse în urma privilegiilor numeroase și țărănimea nu era considerată vrednică și capabilă în război. Nici soluția strângerii de mercenari nu era prea bună din moment ce soldele erau prea ridicate în raport cu veniturile. Orice expediție eșuată era ca o hemoragie puternică, dar regii se tot gândeau la acțiuni ofensive la sud de Carpați pentru numirea de domni prieteni. Rezultatul final al epuizării resurselor a fost o prăbușire a Regatului Ungariei în anul 1526 în fața ordiei otomane a sultanului Soliman Magnificul.
Ungaria este un bun exemplu despre cum iluziile conducătorilor îngroapă fericirea comunităților și chiar distrug popoare. Ideea de rege apostolic, care să răspândească religia cu sabia, i-a costat scump pe locuitorii din pustă. Oare astăzi s-a schimbat ceva la capitolul rațiune sau se merge tot pe iluzii?
Sursă imagine: Wikimedia Commons