Recesiunea economică a început în SUA în toamna anului 1929 și marasmul a ținut până-n 1939, an când a început Al Doilea Război Mondial și fabricile au primit comenzi masive din partea statelor. Jurnaliștii, istoricii și economiștii au descris mai mereu perioada în cele mai sumbre culori și mulți specialiști erau încântați de realizările statelor totalitare cu economie planificată. Nici România Mare din perioada 1929-1939 n-a fost descrisă în mod deosebit, mai ales în perioada comunistă. Nu putea regimul burghez să genereze realizări deosebite și ideea a rămas în creierul românilor.
Se întâmpla ca situația din țară să fie de multe ori pe dos în raport cu ceea ce se scrie în București și nu putea să facă excepție de la regulă Marea Criză Economică. Producția industrială își lua zborul și fabrica I.A.R. Brașov funcționa din plin începând din 1925. Piața internă era în extindere și a fost construită fabrica S.E.T. București începând din 1923 și era concurată din 1932 de ICAR București. Se duceau lupte grele pentru primirea de comenzi de avioane cu destinație militară, piața civilă fiind încă slab dezvoltată.
Cele trei fabrici au realizat după 1929 diferite modele de avioane și livrările au fost din ce în ce mai mari, supraproducția de care vorbeau economiștii lipsind cu desăvârșire în domeniul aeronautic. Chiar se poate scrie că era o subproducție din cauză că progresele tehnice transformau orice avion performant în fier vechi.
Fabricile românești de material volant au reușit să producă aparate în serii mari și astfel dependența de străinătate s-a diminuat. Fabrica din Brașov a primit comandă pentru 25 de PZL P.24 E, dar acestea n-au dat rezultatele așteptate din cauză că avea aripa parasol și astfel pilotul nu putea să vadă emisfera spate. Se crezuse că este mai bun decât PZL P.11f care avea același tip de aripă parasol, ceea ce limita drastic viteza în plan orizontal. Au fost livrate 95 de avioane, dar evoluțiile tehnologiei au dus la căutarea unei soluții locale și a apărut în 1939 modelul I.A.R.-80, revoluționar prin aripa joasă, forța motorului și puterea de foc. Fuzelajul metalic asigura rezistența la viteze mari și o putere sporită de încasare de gloanțe. Au fost asamblate 450 de aparate, permanent modernizate prin folosirea de echipamente germane și de tunuri automate. Uzina din Țara Bârsei asigura și repararea tehnicii avariate pe Frontul de Est.
Cele mai grele avioane asamblate au fost cele 72 de bombardiere bimotoare IAR 79 ce aveau origini intr-un model italian, dar au fost echipare cu motoare germane Junkers Jumo. Aveau masa de 6,4 tone. Uzina din Brașov putea să livreze grupuri propulsoare, ceea ce era un mare progres industrial.
Descoperirea inamicului și atacul la sol pot fi misiuni încredințate unor avioane mai lente și mai ieftine. Au fost dezvoltate la Brașov modelele IAR 37, IAR 38 și IAR 39, producția urcând la 380 de exemplare.
România avea chiar o industrie aeronautică puternică în raport cu dimensiunile țării și cu faptul că nu se punea problema dezvoltării unor flote aeriene pentru cucerirea statelor vecine. Livrările au fost deosebite pentru dimensiunile economiei românești până când aviația americană a lovit centrul industrial de la Brașov.
Sursă imagine: Facebook/Balkan War History
