S-a explicat că în octombrie 1929 s-a produs un crah bursier și s-a ajuns ca apoi întreaga economie americană să fie gripată. Viciile sistemului capitalist au fost de vină pentru întregul dezastru economic și fenomenul s-a extins la nivel planetar, turbulențele din lumea afacerilor întinzându-se pe durata unui deceniu și au avut drept consecință principală declanșarea unui nou război mondial. A fost o epocă în care afacerile nu mergeau, industria grea nu primea comenzi din belșug și sectorul construcțiilor a fost practic oprit. Normal că șomajul a cunoscut cote alarmante și nivelul de trai a scăzut. Aceasta ar fi interpretarea tradițională, repetată până la nivel de manuale școlare.
Repetiția insistentă parcă ascunde ceva necurat din epocă, acoperit prin scrierile jurnaliștilor și ale istoricilor. Lumea afacerilor este dificil de înțeles fără ceva studiu de specialitate, dar David S. Landes a publicat o carte despre Avuția și sărăcia națiunilor și, fără să vrea, a dat explicația pentru ceea ce se întâmpla în 1929 și în întreaga perioadă următoare. Marea Criză Economică n-a fost o eră de recesiune, așa cum s-a tot scris de aproape un secol, ci a însemnat o politică de renunțare la ceea ce era vechi în vederea creșterii producției de mărfuri noi.
David S. Landes a amintit că Andrew Carnegie, un pasionat metalurgist al oțelului, a trecut de la sistemul Bessemer la cel numit Martin prin trimiterea la fier vechi a fabricii ce-i adusese venituri frumoase. Lumea banului era absolut nemiloasă. Oare se întâmpla ceva asemănător în zisa recesiune?
Din păcate pentru unele comunități și popoare, începând din 1926 a fost o adevărată tornadă a schimbării în economie. Industria constructoare de mașini începea să livreze mijloace motorizate pe bază de petrol și cele pe cărbune erau trimise la casat sau, dacă se putea, erau adaptate la folosirea combustibilului lichid. Erau afaceri grele cu automobile, camioane, tractoare, autobuze, locomotive și vapoare. Avioanele din lemn și pânză încă mai plutesc prin văzduh, dar aeronavele de top sunt cele ce au structură de rezistență din fier și sunt acoperite cu tablă din aluminiu. Au mai fost făcute încercări și cu dirijabile ce fascinau prin dimensiuni, dar motoarele industriei aeronautice erau turate la putere maximă. Multe tipuri de aparate de zbor ieșeau din fabrici drept noi, dar erau complet uzate moral și specialiștii o luau de la început cu proiectarea în vederea depășirii concurenței. Nu există un loc secund în lumea capitalului.
Istoricii s-au obișnuit cu zisul adevăr științific și nici nu pot să renunțe la tezele vechi din conservatorism. Poate le este și olecuță rușine de ceea ce au putut susține cu tărie intelectuală vreme îndelungată.
Marea Criză Economică a însemnat o abandonare rapidă a vechiului, cel ce era vândut la prețuri bune unor clienți mai puțin pretențioși, și adoptarea ultimelor cuceriri științifice și tehnice pentru depășirea concurenței, cea care era obligată să inventeze ceva superior sau să dea faliment. O cale de evitare a dezastrului era fuziunea cu alte companii în vederea creșterii producției. Personalul care nu mai era suficient de productiv era dat afară fără milă și îndurare. Patronii căutau oameni muncitori, disciplinați și interesați de creșterea productivității. Cei ce se gândeau cum să tragă de timp sau să facă greve nu mai aveau căutare în industria ce trecea de la Al Doilea Val spre Al Treilea Val, acolo unde piața căuta înaltă tehnologie. Marii afaceriști nu mai căutau să producă pâine sau haine, ci ofereau mijloace motorizate, bijuterii tehnice, sau mașini-unelte în vederea realizării de mașini.
Competiția pentru piețe de desfacere în industria grea a dus la declanșarea războiului mondial.
Sursă imagine: Flickr