Cărțile de Istorie contemporană merg pe principiul clasic că naziștii lui Adolf Hitler au fost cei care au incendiat Europa și comuniștii au luptat chiar cu prețul vieții împotriva răspândirii acestui rău. Moscova a fost, este și o să fie perfect pozitivă în tot ceea ce concepe și face, infailibilitatea fiind de necontestat. Cam aceasta este imaginea realizată de către istoricii ziși de stânga, dar tancul vine să le calce în șenile toate textele pline de minciuni dictate de aparatul de propagandă al puterii. Minciuna este esența oricărui regim totalitar și Kremlinul a știut cum s-o doteze până când s-a otrăvit intelectual cu propriile inepții.
Iosif Stalin a ordonat și sistemul economic a îndeplinit să dezvolte uzine mecanice de mari dimensiuni în care oțelul să fie prelucrat în mașini. N-a fost o idee rea, utilajele asigurând o sporire a cantității de mărfuri pentru consum intern sau pentru export. Oțelul căpăta valoare superioară prin realizarea de mașini de toate tipurile. Problema imperiului ideologic era că a sporit cantitatea de armament din ce în ce mai complicat și mai scump. S-a ajuns chiar la foamete cumplită în Ucraina, rămasă în istorie sub numele de Holodomor, dar fabricile au continuat să producă obiectele speciale dorite de Stalin pentru Armata Roșie. Vârful de lance urma să fie tancul, cel care trebuia să treacă de barajul mitralierelor, cheia apărării unei poziții de rezistență, și apoi să înainteze în spatele dispozitivului inamic.
Modelul de tanc ales de Stalin demonstrează că avea idei despre tehnica de luptă și nici arta militară nu-i era străină. Nu stătea rău nici la capitolul consilieri în raport cu ceea ce era în alte state. A ales tancul din familia denumită pe scurt BT și fabricile au primit ordin să le producă în serie mare și să le modernizeze. Au fost asamblate în anii 1932 și 1933 620 de BT-2, dar tunul de calibrul 37 mm n-a fost mulțumitor. A apărut varianta BT-5 în 1946 de exemplare în 1933 și 1934. Tunul avea calibrul mărit la 45 mm și putea să lupte eficient împotriva tancurilor și contra infanteriei. Era o revoluție în domeniul artileriei de pe blindate.
Se spune că această înarmare a fost făcută împotriva nazismului, dar Adolf Hitler nu era la putere în 1932 și nu avea tancuri în 1934. Cele două state ideologice nu aveau graniță comună și astfel nu exista vreun pericol pentru Uniunea Sovietică. La ce puteau să servească 12 sau 13 divizii de tancuri BT?
Explicația este una simplă și rezultă din caracteristicile blindatelor BT. Denumirea lor însemna tanc rapid și erau destinate manevrelor în adâncimea frontului inamic, ceva în stilul cavaleriei mongole din secolul al XIII-lea. Ar fi fost deosebit de utile în realizarea revoluției mondiale deoarece puteau atinge o viteză de 72 km pe oră și chiar să se treacă de sută dacă drumurile erau bune. Manevrabile în teren uscat și pe drumuri, erau instrumente perfecte de cucerire a lumii capitaliste și nu existau forțe care să se poată opune unei astfel de avalanșe blindate. Totuși, Stalin n-a dat ordinul de începere a ostilităților și a mai așteptat. Oare de ce? Să fie de frică, așa cum au sugerat istoricii epocii comuniste? Mici pe departe! Avea experiența neplăcută din 1919-1920 cu forțele poloneze, cele rapid improvizate și dotate cu tehnică franceză, au administrat un dezastru la periferiile Varșoviei maselor sovietice. Stalin a continuat să dezvolte trupele de tancuri și, mai ales, să construiască noi capacități de producție. Cantitatea era o calitate a armamentului.
Chiar dacă se spune că era Marea Criză Economică de supraproducție și care bântuia cu furie, Iosif Stalin avea fabrici care lucrau intens, dar războiul era lacom și înghițea tot ceea ce era mai bun în economie. A fost normal să fie recesiune. Numai un tanc avea nevoie de un plin de 360-400 l de combustibil, ceea ce era un coșmar logistic într-o epocă în care aprovizionarea cu petrol nu era bine pusă la punct. Industria sovietică a trebuit să realizeze și camioanele necesare livrărilor de petrol și muniții.
Tancurile din seria BT au pornit în istorie de la modele americane cumpărate drept tractoare agricole și această acțiune n-a avut legătură cu Adolf Hitler, cel ce era un politician extremist și cam atât în 1930. Putea să ajungă lider în Germania sau nu. Istoria are căi ciudate de evoluție și niciodată nu poți să fii sigur de viitor. Stalin a vrut să realizeze revoluția mondială, dar avea nevoie de o breșă în lumea capitalistă, cea pe care adepții comuniști și socialiști nu reușeau s-o realizeze prin sabotaj și subminare. Abia în 1939 au putut să acționeze tancurile BT în masă și să demonstreze de ce sunt în stare. Revoluția mondială începuse în viteză.
Sursă imagine: Wikimedia Commons