ba-1
2

Marea Criză Economică și automobilele lui Stalin

Ionel-Claudiu Dumitrescu | 28 Aprilie 2025 | Nr. 1126

Istoricii din întreaga lume se plâng că a fost recesiune începând cu prăbușirea afacerilor de la bursa din New York și fenomenul a ținut până la declanșarea unui nou conflict mondial. De vină a fost sistemul de producție capitalist și s-a mers înainte cu interpretările clasice. S-a scris că fabricile din industria grea sufereau din cauza lipsei de comenzi și de aici a rezultat șomaj și scăderea nivelului de trai. A fost un prăpăd economic care a dus la creșterea extremismului politic.

Realitatea a fost complet diferită de ceea ce inventează politicienii și elitele culturale și se impune o documentare mai bogată atunci când sunt emise judecăți de valoare științifică. Pornind de la Ford-AA, specialiștii sovietici au dezvoltat pentru Stalin 82 de automobile BA-I, fiecare fiind un colos din oțel de cinci tone. Nu comanda dictatorul mărunțișuri și au fost finisate în perioada 1932-1934, adică tocmai cea de adâncă recesiune.

Realitatea a fost complet diferită de ceea ce inventează politicienii și elitele culturale și se impune o documentare mai bogată atunci când sunt emise judecăți de valoare științifică. Pornind de la Ford-AA, specialiștii sovietici au dezvoltat pentru Stalin 82 de automobile BA-I, fiecare fiind un colos din oțel de cinci tone. Nu comanda dictatorul mărunțișuri și au fost finisate în perioada 1932-1934, adică tocmai cea de adâncă recesiune.

Stăpânul de la Kremlin n-a fost mulțumit de calitate și a cerut ceva perfecționat și a apărut în 1933 varianta BA-6 și apoi BA-6 în 1936. Autoritățile au primit în perioada 1933-1938 221 de BA-3 și 431 de BA-6. Se poate spune că statul a fost atent la nevoile locuitorilor și a livrat mijloace de transport pentru așezările izolate. Partidul oamenilor muncii făcea totul pentru fericirea celor mulți și era o grupare politică hotărâtă să motorizeze societatea ce rămăsese în era calului.

Problema era că seria BA nu producea ceva util și că mașinile erau consumatoare de benzină și ulei de motor. Mai mult. Puteau să fie folosite împotriva unor rebeli, dar cel mai bune rezultate puteau fi obținute pe drumurile inamicului. Autoblindatele aveau o armură antiglonț și puteau să atace țintele cu ajutorul mitralierelor de calibrul 7,62 mm. Erau suficiente împotriva armelor de infanterie, dar combaterea mașinilor asemănătoare era complicată. Un tun de calibrul 45 mm rezolva ambele tipuri de probleme și aducea pe o mașină mică puterea de foc a unui tanc, mai dificil de construit. Cum vecinii nu dispuneau de armate moderne, blindatele ușoare puteau să provoace panică prin apariția în adâncimea teritoriului definit întotdeauna inamic. Cele două rânduri de roți din partea din spate permiteau o mobilitate superioară în condiții de drumuri de proastă calitate sau pe teren moale.

Istoricii au tot scris că a fost recesiune și nu funcționau uzinele, dar în Uniunea Sovietică era problema că acestea produceau din ce în ce mai mult și nu exista vreun tip de mașină care să se compare cu ceea ce cerea și primea Iosif Stalin în vederea dotării Armatei Roșii. Este interesant de observat că se poate scrie despre o lipsă de producție în unele sectoare ale economiei, dar se sare peste explicațiile logice. Mașinile militare erau un coșmar financiar și statul cerea din ce în ce mai multe. Minciunile frumos împachetate în limbajul științific sunt păstrate și se scrie cu tărie că sistemul capitalist a declanșat nenorocirea. Nu vor să priceapă că obsesia lui Stalin pentru arme a dus la dereglarea mecanismelor economice din întreaga lume. A fost recesiunea un mare salt înainte prin introducerea de noi capacități de producție fix atunci când era sărăcie sau chiar foamete cumplită. Uniunea Sovietică a fost în fruntea cursei înarmărilor din punct de vedere calitativ și cantitativ, Stalin aplicând idei din corporațiile americane privind standardizarea. Au fost stabilite drept esențiale cartușele de calibrele 7,62 mm și 12,7 mm. Tunul de calibrul 45 mm a devenit fundamental pentru dotarea infanteriei, a blindatelor ușoare și a tancurilor. Nu exista stat zis capitalist sau imperialist care să aibă astfel de programe de înarmare în vederea cuceririi de teritorii la o scară planetară.

Istoricii au spus că nu s-a construit începând din 1929, dar Uniunea Sovietică dezvolta mase de automobile blindate pentru operațiuni rapide în adâncimea teritoriului inamic. Cum drumurile erau mai bune dincolo de frontiera de vest, soarta Europei era decisă. Trebuia să devină un mare lagăr de concentrare după model sovietic.

Sursă imagine: Wikimedia Commons