Marea Recesiune a început în toamna anului 1929 prin prăbușirea bursei din New York și apoi s-a întins precum focul la nivel planetar. A fost o problemă de funcționare a sistemului capitalist de producție și a fost normal să fie afectat nivelul de trai, să apară șomaj și tensiuni sociale, cele care au dus la afirmarea mișcărilor extremiste și astfel a fost favorizată declanșarea unui război devastator la nivel mondial. Repetarea formulărilor cam duce repede cu gândul la niște tentative de ascundere a adevărului. Nu cumva se dă vina pe sistemul de producție pentru a se ascunde amploarea crimelor comise de cei de la putere? Oare care să fie explicațiile pentru dezastrele economice din perioada zisă acum interbelică?
Problema omenirii este că există politicieni care vor să realizeze ceva cu orice preț în interesul popoarelor și domeniul militar este cel care face plăcere persoanelor ce păstrează caracterele primitive ale speciei. Mai mult. Cei de la putere vor să se afirme prin acțiuni ale forțelor armate și atunci se investește masiv în mijloacele de distrugere. Elitele intelectuale din Franța erau pasionate de investițiile în mijloace de distrugere și flota era un instrument ideal pentru obținerea de glorie. Chiar dacă a fost criză economică, șantierele navale franceze au primit fonduri pentru a ține cuirasatele în stare de funcționare. Clasa Bretagne era considerată elita flotei Hexagonului și unitatea ce dădea numele clasei a fost modernizată în perioada septembrie 1929 - iunie 1931 și a constatat în mod deosebit în schimbarea arzătoarele ce foloseau cărbunele cu cele pe păcură. Au fost înlocuite sistemele optice pentru a se putea realiza observarea țintelor de la mare distanțe și a se determina cu precizie poziția obiectivelor. Nava Lorraine a fost în aceeași perioadă îmbunătățită prin modificarea turelelor principale în vederea unei portanțe superioare, modificarea arzătoarelor pentru petrol și perfecționarea sistemelor optice. Un singur proiectil exploziv avea 382 kg și era propulsat de 140 kg de pulbere specială. Arsenalele nu duceau lipsă de comenzi și nici fabricile de explozibili nu aveau șomeri.
Clasa Courbet era un proiect mai vechi și format din patru unități dotate cu câte 12 tunuri de calibrul 305 mm. Cuirasatul care a dat numele clasei a fost modernizat în perioada ianuarie 1929 – ianuarie 1931 prin modernizarea grupului energetic, sistemele optice și au fost înlocuite tunurile antiaeriene. Jean Bart a fost supus schimbărilor în perioada august 1929 – septembrie 1931. Cuirasatul Paris a fost supus transformărilor în anii 1927 – 1929.
Aceste modificări ale tehnicii vechi nu satisfăceau conducerea de la Paris și au fost lansate proiecte de construire de cuirasate noi și performante. Vaporul Dunkerque a fost programat în anul 1931 și construirea a început cu punerea chilei la 24 decembrie 1932 și nu se resimțea vreo lipsă de materiale și bani. Urma să aibă o lungime de 214,5 m și o viteză de 54 km la oră. Inginerii francezi au fost darnici cu puterea grupului energetic, blindajul turelelor a fost sporit până la 330 mm de oțel înalt aliat și au fost începute opt tunuri de calibrul 330 mm. A fost finisat în decembrie 1936. Crucișătorul greu Algérie a fost pus în șantier în anul 1931 și primit în rândurile flotei în anul flotei în 1934. Era o construcție deosebit de scumpă și complexitatea o făcea greu de realizat. Uniunea Sovietică n-a reușit să ajungă să producă tunuri navale de calibrul 203 mm și Stalin a fost silit să accepte piese de calibru 180 mm.
Marina franceză s-a transformat radical în perioada Marii Crize Economice și a primit crucișătoare grele, distrugătoare, submarine crucișător și submarine maritime. A fost un adevărat dezmăț financiar, dar este greu să se recunoască faptul că o avere uriașă a fost tocată în lupta pentru hegemonie mondială. Franța nu putea să rămână blocată pe continent cu fața la zidul german. Trebuia să se implice în comerțul mondial și tunurile grele demonstrau că este un producător de înaltă tehnologie. Armele se vând foarte bine, aduc profit și, mai ales, prestigiu. Finanțele țării au început să se scurgă spre exterior pentru a se face rost de combustibil lichid. Marea Criză Economică a coincis fix cu renunțarea la cărbune, cel ce necesita mult spațiu la bord și oameni pentru producerea, încărcare la bord și utilizare. Crucișătorul greu Algérie putea să ducă în spațiile generoase 3.190 tone de păcură.
Problema Franței a fost că n-a avut specialiști care să sesizeze evoluțiile navale și au fost tocate fondurile pentru vapoare uzate moral în raport cu ceea ce avea în dotare flotele din SUA, Marea Britanie și Japonia. Cursa era pierdută și doar lupta cu Italia părea să fie câștigată. Cuirasatele erau nave periculoase ca orice produs militar, dar puteau să fie trimise la un muzeu al tehnicii. Numai cele două unități ale Clasei Dunkerque puteau să fie declarate moderne și adecvate unui conflict de mare intensitate în 1939. Se lucra intens la Clasa Richelieu, dar aceasta nu era complet funcțională până la declanșarea ostilităților.
Politicile de înarmare au generat criză economică și război, politicienii fiind vinovați de nenorocirile declanșate masiv din 1 septembrie 1939. Au avut grijă să ascundă adevărul și au dat vina pe ceva greu de pedepsit: sistemul de producție capitalist.
Sursă imagine: Wikimedia Commons