Economia din perioada interbelică devenise una globală prin creșterea capacității de transport a vapoarelor, cele ce erau construite pentru arderea de petrol. Rezervoarele de combustibil erau mai mici și astfel se putea lua mai multă marfă la bord. Trenurile erau compuse din mai multe vagoane deoarece locomotivele erau din ce în ce mai puternice. În plus, vagoanele aveau capacitate sporită de transport și rețeaua feroviară era extinsă și consolidată pentru a suporta masa sporită. Camioanele duceau mărfurile până la ușa clientului. A apărut și avionul de transport de mărfuri și persoane, încă prea scump pentru majoritatea clienților. Circulația produselor industriale și agricole se făcea cu o viteză uimitoare în raport cu ceea ce era înainte de 1900. Politicienii promiseseră că vor face o lume mai bună și parcă s-au ținut de cuvânt.
Minunea economică de progres și de creștere a nivelului de trai la scară planetară ar fi durat până-n octombrie 1929 și prăbușirea afacerilor americane la bursa din New York a generat unde de șoc pe toate continentele și ravagiile ar fi fost până-n 1933, dar efectele au persistat până când a început Al Doilea Război Mondial. Armate de savanți și de jurnaliști au descris pe larg recesiunea mondială și au fost găsite descrieri senzaționale. Au fost identificate și poze cât mai șocante cu săraci și șomeri. Au fost prezentați și salvatori ai popoarelor, politicieni ce promiteau că vor face mult bine.
Iosif Stalin afirma cu tărie că realizează industrializarea Uniunii Sovietice pentru a da locuri de muncă maselor. Statul sovietic era că un vapor ce putea pe valurile furtunii economice. Mulți specialiști considerau că economia planificată în stil socialist poate să fie soluția la toate problemele societății. A rămas această credință în progresele uimitoare și care au dus la evitarea unor dezastre pentru locuitorii ce erau ocrotiți și liniștiți. Uniunea Sovietică era prezentată drept un paradis terestru. Totuși, o foamete cumplită, numită acum Holodomor, a dus la milioane de morți în regiunile ucrainene în 1933.
Economia modernă era deja globalizată și deciziile luate într-o țară puteau afecta regiuni întregi sau planetă. Consecințele erau devastatoare în cazul măsurilor luate de liderii marilor puteri. Realitatea a fost că tocmai politicienii au făcut prăpăd prin ceea ce au gândit și inițiat. Adevărul a fost că genocidul prin înfometare a fost provocat de deciziile luate de dictatorul de la Kremlin și acesta se gândea numai la realizarea revoluției mondiale sau la transformarea întregii planete într-un singur lagăr socialist. Moscova a schimbat regulile economice și nu mai erau cerute produse alimentare și de larg consum. Erau dorite numai cele destinate industriei grele și mașinile - unelte erau plătite prin forțarea exporturilor de cereale, bunuri ce erau definite drept regenerabile. A fost normal să apară foametea, dar au fost și dereglări ale prețurilor din cauza ofertelor ieftine ale lagărului comunist.
Statul sovietic a construit numeroase fabrici în care au fost adăpostite utilajele de import, dar nu se vedeau realizările pentru populație. Dimpotrivă. Foametea ucidea în masă. Explicația era una simplă, exact pe gustul lui Stalin. A. G. Solyankin și colaboratorii au publicat la Moscova în 2002 o lucrare despre mașinile de luptă din secolul al XX-lea și astfel se află ușor cum s-a ajuns la mortalitatea de lagăr din Ucraina, grânar al lumii comuniste. Stalin a cerut și fabricile au livrat în 1932 3.121 de tancuri din tipuri noi sau cam dotarea a 15 sau 16 divizii de tancuri. Au fost incluse și 396 de BT-2, tancuri de cavalerie deosebit de rapide și un adevărat coșmar financiar și logistic. Nu exista vreun stat care să dețină o astfel de flotă de cuirasate terestre. Tancurile sovietice, pornite de la un proiect american, au rămas fără egal în ceea ce privește manevrabilitatea în perioada interbelică.
Stalin nu era un om care să fie impresionat de suferințele celor ce nu doreau să renunțe la pământul strămoșesc în favoarea statului ce trebuia să realizeze cucerirea planetei și a cerut noi tancuri. Au ieșit de pe porțile fabricilor gigantice 3.819 blindate pe șenile. Au fost realizate și automobile cuirasate pentru manevre rapide pe șoselele bine ale inamicului. Piereau milioane de oameni de foame și statul asambla tehnică militară ofensivă.
Moscova a contribuit din plin la sărăcirea populației și la provocarea de turbulențe economice în numele ideologiei comuniste. Criza alimentară a fost generată de politicile de colectare forțată a produselor ogoarelor, puștile și mitralierele fiind instrumente eficiente. Politicile de înarmare ale liderilor din epocă au dus la lipsuri la nivel planetar și la prăbușirea situației financiare a maselor ce nu erau interesante pentru efortul de război. Recesiunea a pornit din dezvoltarea industriei de război și procesul dezlănțuit de Stalin a început în 1927. Recesiunea în spațiul sovietic a fost provocată numai și numai de deciziile centrului de putere de la Kremlin.
Sursă imagine: Wikimedia Commons