Istorici și economiști au plâns timp de decenii din cauza stării populației mărunte după prăbușirea bursei din New York. A urmat un deceniu de coșmar, cel în care uzinele mecanice n-au funcționat și nemulțumirile locuitorilor au fost cele care au dus la înflorirea extremismului și la un nou război mondial. Ideea a fost repetată până a devenit adevăr științific de necontestat.
Istorici și economiști au plâns timp de decenii din cauza stării populației mărunte după prăbușirea bursei din New York. A urmat un deceniu de coșmar, cel în care uzinele mecanice n-au funcționat și nemulțumirile locuitorilor au fost cele care au dus la înflorirea extremismului și la un nou război mondial. Ideea a fost repetată până a devenit adevăr științific de necontestat.
Mașinile zburătoare au captivat interesul oamenilor de afaceri și politicienii au băgat adânc mâna în bugetele statelor pentru a avea efective numeroase. Escadrilele de aeronave s-au înmulțit pe cerul planetei și cele mai râvnite erau avioanele de vânătoare, menite să țină văzduhul curat de bombardiere, aparate cu jocurile puternic potențial de distrugere. Un istoric conservator ar scrie repede că avioanele de vânătoare erau prea puține pentru a putea să influențeze economia mondială și, aparent, ar avea dreptate.
Problema este că un nou model implică numeroase echipe de cercetare în vederea realizării unui salt în ceea ce privește performanțele și apoi să fie realizate îmbunătățiri. Fabrici întregi urmau să livreze materiile prime pentru modelarea și apoi asamblarea pieselor în uzine specializate. O întreagă industrie trebuia dezvoltată pentru a satisface poftele mașinilor rapide. SUA avea o economie avansată și patronii nu puteau să lase neexploatat un sector aducător de venituri frumoase și a avut loc în 1928 primul zbor al unui exemplar din modelul Boeing P-12 și au fost asamblate până-n 1932 586 de aparate. Nu par multe, dar n-au produs ceva util până la retragerea din 1949. Era un biplan manevrabil și a putut să fie utilizat în cadrul escadrilelor de antrenament când n-a mai fost suficient de avansat pentru susținerea luptelor în prima linie. Jucăria militară avea numai 1,22 tone, dar masa nu este importantă în domeniu. Nu sunt acceptate decât cele mai bune materiale astfel încât aeronava să nu se rupă în timpul manevrelor bruște. Trecerea la metal se impunea și P-26 era complet metalic și monoplan. Totuși, modelul nu s-a putut bucura de prea mult succes din cauza progreselor rapide din aeronautică și cele 151 de exemplare au fost treptat retrase spre misiuni secundare.
Competiția tehnologică din domeniu se ducea între marile puteri industriale și Uniunea Sovietică nu putea să nu se implice în competiție. Au fost realizate în perioada 1930-1934 818 exemplare de I-5, un avion ce purta semnătura renumitului proiectant Polikarpov. Era o variantă net îmbunătățită în raport I-4, cel care a fost construit în 1929 și a fost finisat în 179 de exemplare. Producția a încetat în anul 1931.
Marea Britanie a început din 1928 să dezvolte modelul Bulldog, denumire ce dădea impresia de forță și rezistență. Avea o masă de circa o tonă și armamentul era compus din două mitraliere ușoare. A început să zboare din anul 1927 și a fost asamblat în 443 de exemplare, motoarele consumând carburant și ulei până la declanșarea conflictului mondial.
Sunt numai câteva date despre ceea ce construiau marile puteri în anii ziși de recesiune și nu se poate spune că erau lipsuri în domeniu. Generalii vremii și istoricii militari de mai târziu au scris că au fost prea puține, dar astfel de afirmații reprezentau tehnici de manipulare dacă se are în vedere că România a intrat în războiul mondial cu 205 avioane în cadrul unei grupări aeriene.
Marea Crizå Economică a fost partea vizibilă a cursei înarmărilor și a afectat populația de rând. Multe orașe și fabrici au înflorit în urma masivelor comenzi de stat și cele mai bune resurse au fost îngropate în aparatele de zbor.
Sursă imagine: Wikimedia Commons