Anul 1929 a adus recesiunea în SUA și apoi a urmat o contagiune mentală la nivel planetar în ceea ce privește dezvoltarea economică. A scăzut nivelul de trai din cauza prăbușirii cifrei de afaceri și a fost foarte rău, s-a ajuns în cele din urmă la un nou război mondial.
Realitatea era că epoca de recesiune (1929-1939) a fost o perioadă de intensificare a exploatării bogățiilor din subsol și România nu făcea excepție de la regulă. Petrolul era principala avere a statului apărut în anul 1918 și au fost aduse la suprafață 4,83 milioane de tone în anul 1929. Era o cantitate deosebită în condițiile în care continentul suferea de o puternică sete de țiței. Numai Uniunea Sovietică era mai bogată în domeniu. Au fost înregistrate 5,79 milioane de tone în 1930 și s-a ajuns la 8,7 milioane de tone în 1936, cea mai ridicată producție din perioada definită acum drept interbelică. Fluxul mare de petrol brut a dus însă la o scădere a prețului pe piața mondială și contau produsele derivate din hidrocarbura lichidă, solidă și gazoasă. Proprietarii de rafinării de la nivel mondial se bucurau să dispună de materie primă la prețuri cât mai reduse și a fost o perioadă de expansiune a afacerilor cu petrol din întreaga lume. Sume enorme erau investite în extracție, transport, rafinare și desfacere.
Industria petrolului a fost în plin avânt în perioada interbelică și a adus sume frumoase particularilor și nici bugetul statului n-a suferit.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
