Pictură realizată de Darie Paula - Paulinia
Anul 1929 a rămas în paginile cărților de istorie prin declanșarea în SUA a Marii Recesiuni din cauza prăbușirii bursei americane. Semne de proastă funcționare a sistemului capitalist de producție erau încă din 1928 și nenorocirea a acționat planetar până la declanșarea unui nou război mondial devastator. A fost supraproducție de mărfuri și apoi o scădere care a dus la închiderea de fabrici și șomaj. Grav era că nici bugetele statelor nu mai aveau fonduri pentru investiții. Aceasta ar fi imaginea crizei în linii generale și a fost analizată de specialiști de un veac.
Realitatea este diferită față de ceea ce au inoculat savanții, jurnaliștii și politicienii din diferite motive. Industria funcționa și în Germania a fost pusă în februarie 1929 chila navei Deutschland. Trebuia să fie ceva deosebit din moment ce purta numele țării. Era bine să funcționeze șantierul naval prin comandă de stat și multe uzine mecanice urmau să facă livrări de piese speciale. Trebuia să fie un colos metalic lung de 186 m și lat de cel mult 20,69 m. Puține organisme statale aveau o astfel de capacitate de producție și, mai ales, forța financiară să plătească realizarea vaporului care a fost terminat și recepționat în cadrul flotei în anul 1933.
Era bine să fie construite nave pentru a dezvolta traficul de mărfuri, dar problema era că vaporul era unul militar și nu producea ceva util societății. Cuirasa din oțel de înaltă calitate ajungea la o grosime de 140 mm și proteja cele șase tunuri de calibrul 280 mm, concepute special pentru nimicirea crucișătoarelor grele din epocă. O fi fost recesiune, dar existau fonduri pentru întreținerea a cel puțin 33 de ofițeri și a 586 de marinari. Mai târziu au fost sporite efectivele de la bord. Utilizarea navei era un coșmar logistic pentru o țară lipsită de petrol, rezervoarele necesitând 2.750 t pentru o misiune departe de bazele proprii.
A fost normal să nu fie bani în epocă și să se zică mult despre recesiune din moment ce conducerea democratică de la Berlin a Republicii de la Weimar tot visa la gloria militară din trecut și investea în gigantul ce purta numele statului.
Se poate spune că o singură navă militară construită fix în epoca de declanșare și de desfășurare a recesiunii nu putea să influențeze în rău economia mondială. Puțini oameni înțeleg cât costă o astfel de jucărie de război ce nu produce ceva util în vreun moment al existenței și are permanent nevoie de atenție specială. Ar fi interesant un studiu care să se refere la totalul costurilor numai cu Deutschland în perioada 1929-1939. Dacă par mici în raport cu legendara economie germană, trebuie spus că statul a mai comandat două unități asemănătoare și șantierele navale au început să le plămădească în oțel în 1931 și 1932. Obsesia de mare putere costă în timp de pace și de război.
Aceste trei nave sunt doar un simplu exemplu despre ce mărfuri speciale au fost realizate înainte și timpul zisei depresiuni economice, perioadă în care uzinele mecanice n-ar fi avut de lucru. Oare când se va spune adevărul și se va discuta cu adevărat despre perioada 1929-1933?